schilodit^[1], ~ă a [At: MARCOVICI, D. 226/22 / V: (reg) ~idolit, ~ogit / Pl: ~iți, ~e / E: schidoli] 1 Care a devenit schilod (1) Si: (îrg) schilăvit. 2 (Fig; d. cuvinte, fraze, vorbire etc.) Care este scris sau pronunțat greșit, deformat, ori reprezintă o exprimare sau o construcție greșită ori neîngrijită, insuficient de clară, de expresivă Si: schilod (7). corectat(ă)

SCHILODIT, -Ă, schilodiți, -te, adj. Infirm, mutilat; schilod, schilav. Desfăcură pînza și corpul schilodit al lucrătorului se arătă în lumina înserării. DUNĂREANU, N. 14. A scăpat abia cu zile, deșelat și schilodit. CONTEMPORANUL, I 688. ◊ Fig. În scrierea lui, va reapărea tot opera citită, dar întunecată și schilodită. GHEREA, ST. CR. II 134. – Variantă: schilogit, -ă (ALEXANDRESCU, M. 256) adj.

schidola v vz schilodi

schidoli v vz schilodi

schidolit, ~ă a vz schilodit

schilodi vtf [At: BUDAI-DELANU, LEX. / V: (reg) ~idoli, ~ogi, (îvr) schidola / Pzi: ~d'esc / E: schilod] 1 (C. i. ființe sau părți ale corpului lor, îndeosebi mâini și picioare) A face să devină schilod (1) Si: (îrg) a schilăvi (1), (înv) a rupturi. 2 (Olt; îf schidoli) A dezvirgina. 3 (Reg; îf schidoli) A se fuduli (2).

schilogi v vz schilodi

schilogit, ~ă a vz schilodit

SCHILODI, schilodesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva schilod, infirm (bătîndu-l); a mutila, a schilăvi. I s-a plîns că Ion i-a schilodit feciorul. REBREANU, I. 58. ◊ Refl. Miul d-auzea, Mi se necăjea, Murgului grăia: – Furii te-ar fura, Lupii te-ar mînca, Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497. – Variantă: schilogi (CREANGĂ, P. 144) vb. IV.

SCHILOGI vb. IV v. schilodi.

SCHILOGIT, -Ă adj. v. schilodit.

A SCHILODI ~esc tranz. A face să se schilodească; a mutila; a sluți. /Din schilod

A SE SCHILODI mă ~esc intranz. A deveni schilod; a pierde integritatea fizică. /Din schilod

schilodì v. a face schilod.

schilodésc v. tr. (d. schilod). Fac schilod: un accident care l-a schilodit. Fig. Pocesc, diformez: a schilodi arta. – Și -gesc (est).

schilodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodesc, 3 sg. schilodește, imperf. 1 schilodeam; conj. prez. 1 sg. să schilodesc, 3 să schilodească

schilodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodesc, imperf. 3 sg. schilodea; conj. prez. 3 să schilodească

schilodi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodesc, imperf. 3 sg. schilodea; conj. prez. 3 sg. și pl. schilodească

SCHILODIT adj., s. v. mutilat.

SCHILODIT adj., s. (MED.) mutilat, schilod, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~.)

SCHILODI vb. v. deflora, dezvirgina.

SCHILODI vb. (MED.) 1. v. mutila. 2. a (se) ologi, (înv. și reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la o mână.)

schilodi vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA.

SCHILODI vb. (MED.) 1. a (se) mutila, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.) 2. a (se) ologi, (înv. și reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la mînă.)