2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHILODÍT, -Ă, schilodiți, -te, adj. Schilod, infirm, mutilat. – V. schilodi.

SCHILODÍT, -Ă, schilodiți, -te, adj. Schilod, infirm, mutilat. – V. schilodi.

schilodit[1], a [At: MARCOVICI, D. 226/22 / V: (reg) ~idolit, ~ogit / Pl: ~iți, ~e / E: schidoli] 1 Care a devenit schilod (1) Si: (îrg) schilăvit. 2 (Fig; d. cuvinte, fraze, vorbire etc.) Care este scris sau pronunțat greșit, deformat, ori reprezintă o exprimare sau o construcție greșită ori neîngrijită, insuficient de clară, de expresivă Si: schilod (7). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SCHILODÍT, -Ă, schilodiți, -te, adj. Infirm, mutilat; schilod, schilav. Desfăcură pînza și corpul schilodit al lucrătorului se arătă în lumina înserării. DUNĂREANU, N. 14. A scăpat abia cu zile, deșelat și schilodit. CONTEMPORANUL, I 688. ◊ Fig. În scrierea lui, va reapărea tot opera citită, dar întunecată și schilodită. GHEREA, ST. CR. II 134. – Variantă: schilogít, -ă (ALEXANDRESCU, M. 256) adj.

SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod.

SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod.

schidolit, ~ă a vz schilodit

schilodi vtf [At: BUDAI-DELANU, LEX. / V: (reg) ~idoli, ~ogi, (îvr) schidola / Pzi: ~d'esc / E: schilod] 1 (C. i. ființe sau părți ale corpului lor, îndeosebi mâini și picioare) A face să devină schilod (1) Si: (îrg) a schilăvi (1), (înv) a rupturi. 2 (Olt; îf schidoli) A dezvirgina. 3 (Reg; îf schidoli) A se fuduli (2).

schilogit, a vz schilodit

SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva schilod, infirm (bătîndu-l); a mutila, a schilăvi. I s-a plîns că Ion i-a schilodit feciorul. REBREANU, I. 58. ◊ Refl. Miul d-auzea, Mi se necăjea, Murgului grăia: – Furii te-ar fura, Lupii te-ar mînca, Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497. – Variantă: schilogí (CREANGĂ, P. 144) vb. IV.

SCHILOGÍT, -Ă adj. v. schilodit.

A SE SCHILODÍ mă ~ésc intranz. A deveni schilod; a pierde integritatea fizică. /Din schilod

A SCHILODÍ ~ésc tranz. A face să se schilodească; a mutila; a sluți. /Din schilod

schilodésc v. tr. (d. schilod). Fac schilod: un accident care l-a schilodit. Fig. Pocesc, diformez: a schilodi arta. – Și -gesc (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schilodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodésc, imperf. 3 sg. schilodeá; conj. prez. 3 să schilodeáscă

schilodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodésc, imperf. 3 sg. schilodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. schilodeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHILODÍT adj., s. v. mutilat.

arată toate definițiile

Intrare: schilodit
schilodit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schilodit
  • schiloditul
  • schiloditu‑
  • schilodi
  • schilodita
plural
  • schilodiți
  • schilodiții
  • schilodite
  • schiloditele
genitiv-dativ singular
  • schilodit
  • schiloditului
  • schilodite
  • schiloditei
plural
  • schilodiți
  • schilodiților
  • schilodite
  • schiloditelor
vocativ singular
plural
schilogit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schilogit
  • schilogitul
  • schilogi
  • schilogita
plural
  • schilogiți
  • schilogiții
  • schilogite
  • schilogitele
genitiv-dativ singular
  • schilogit
  • schilogitului
  • schilogite
  • schilogitei
plural
  • schilogiți
  • schilogiților
  • schilogite
  • schilogitelor
vocativ singular
plural
schidolit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: schilodi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schilodi
  • schilodire
  • schilodit
  • schiloditu‑
  • schilodind
  • schilodindu‑
singular plural
  • schilodește
  • schilodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schilodesc
(să)
  • schilodesc
  • schilodeam
  • schilodii
  • schilodisem
a II-a (tu)
  • schilodești
(să)
  • schilodești
  • schilodeai
  • schilodiși
  • schilodiseși
a III-a (el, ea)
  • schilodește
(să)
  • schilodească
  • schilodea
  • schilodi
  • schilodise
plural I (noi)
  • schilodim
(să)
  • schilodim
  • schilodeam
  • schilodirăm
  • schilodiserăm
  • schilodisem
a II-a (voi)
  • schilodiți
(să)
  • schilodiți
  • schilodeați
  • schilodirăți
  • schilodiserăți
  • schilodiseți
a III-a (ei, ele)
  • schilodesc
(să)
  • schilodească
  • schilodeau
  • schilodi
  • schilodiseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schilogi
  • schilogire
  • schilogit
  • schilogitu‑
  • schilogind
  • schilogindu‑
singular plural
  • schilogește
  • schilogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schilogesc
(să)
  • schilogesc
  • schilogeam
  • schilogii
  • schilogisem
a II-a (tu)
  • schilogești
(să)
  • schilogești
  • schilogeai
  • schilogiși
  • schilogiseși
a III-a (el, ea)
  • schilogește
(să)
  • schilogească
  • schilogea
  • schilogi
  • schilogise
plural I (noi)
  • schilogim
(să)
  • schilogim
  • schilogeam
  • schilogirăm
  • schilogiserăm
  • schilogisem
a II-a (voi)
  • schilogiți
(să)
  • schilogiți
  • schilogeați
  • schilogirăți
  • schilogiserăți
  • schilogiseți
a III-a (ei, ele)
  • schilogesc
(să)
  • schilogească
  • schilogeau
  • schilogi
  • schilogiseră
schidola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schidoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schilodit schilogit schidolit

  • exemple
    • Desfăcură pînza și corpul schilodit al lucrătorului se arătă în lumina înserării. DUNĂREANU, N. 14.
      surse: DLRLC
    • A scăpat abia cu zile, deșelat și schilodit. CONTEMPORANUL, I 688.
      surse: DLRLC
    • figurat În scrierea lui, va reapărea tot opera citită, dar întunecată și schilodită. GHEREA, ST. CR. II 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi schilodi
    surse: DEX '98 DEX '09

schilodi schilogi schidola schidoli

  • 1. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mutila schilăvi sluți 2 exemple
    exemple
    • I s-a plîns că Ion i-a schilodit feciorul. REBREANU, I. 58.
      surse: DLRLC
    • Miul d-auzea, Mi se necăjea, Murgului grăia: – Furii te-ar fura, Lupii te-ar mînca, Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • schilod
    surse: DEX '98 DEX '09