SCHILODI, schilodesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva schilod, infirm (bătîndu-l); a mutila, a schilăvi. I s-a plîns că Ion i-a schilodit feciorul. REBREANU, I. 58. ◊ Refl. Miul d-auzea, Mi se necăjea, Murgului grăia: – Furii te-ar fura, Lupii te-ar mînca, Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497. – Variantă: schilogi (CREANGĂ, P. 144) vb. IV.