22 de definiții pentru scafandru (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

SCAFÁNDRU, (1) scafandri, s. m., (2) scafandre, s. n. 1. S. m. Persoană specializată în lucrări sub apă cu ajutorul unui aparataj special; scafandrier. 2. S. n. Costum special, impermeabil, închis ermetic, prevăzut cu aparat respirator, cu care se îmbracă scafandrii (1) când coboară sub apă, aviatorii care zboară la altitudini mari și cosmonauții. – Din fr. scaphandre.

SCAFÁNDRU, (1) scafandri, s. m., (2) scafandre, s. n. 1. S. m. Persoană specializată în lucrări sub apă cu ajutorul unui aparataj special; scafandrier. 2. S. n. Costum special, impermeabil, închis ermetic, prevăzut cu aparat respirator, cu care se îmbracă scafandrii (1) când coboară sub apă, aviatorii care zboară la altitudini înalte și cosmonauții. – Din fr. scaphandre.

SCAFÁNDRU, (1) scafandri, s. m., (2) scafandre, s. n. 1. Muncitor specializat în lucrări sub apă. Acei care au văzut vreodată... Scafandrii povestind neagra pățanie. BOUREANU, S. P. 26. Era numai un pachet de pansamente, cu două găuri oribile la gură și la nări, ca într-o mască de scafandru. C. PETRESCU, Î. II 47. 2. Costum special de pînză cauciucată, impermeabil, închis ermetic, cu care se îmbracă scafandrii (1) cînd se coboară sub apă.

SCAFÁNDRU1, scafandre, s. n. Costum special impermeabil, închis ermetic, cu care se îmbracă scafandrii când coboară sub apă. – Fr. scaphandre (< gr.).

SCAFÁNDRU2, -Ă, scafandri, -e, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări sub apă. – Fr. scaphandre (< gr.).

scafándru1 (persoană) s. m., art. scafándrul; pl. scafándri, art. scafándrii

scafándru2 (obiect) s. n., art. scafándrul; pl. scafándre

SCAFÁNDRU s. cufundător, scafandrier, (rar) plonjor. (~ de mare adâncime.)

SCAFÁNDRU s.n. Costum închis ermetic și prevăzut cu o pompă de aer, care permite coborârea sub apă pentru executarea anumitor lucrări. ♦ Costum de zbor folosit la părăsirea navei în atmosfera superioară și în spațiul cosmic. [< fr. scaphandre, it. scafandro, cf. gr. skaphe – barcă, aner – om].

SCAFÁNDRU s.m. Muncitor calificat pentru a executa coborâri și lucrări sub apă cu ajutorul scafandrului; scafandrier. [< it. scafandro].

SCAFÁNDRU I. s. m. 1. marinar specializat în lucrări sub apă cu ajutorul scafandrului (II, 1); scafandrier. 2. persoană specializată care, cu ajutorul unui scafandru (II, 2), efectuează zboruri sau cercetări în spațiul cosmic. II. s. n. 1. costum închis ermetic care permite coborârea sub apă pentru executarea anumitor lucrări. 2. echipament izolant purtat de cosmonauți. (< fr. scaphandre)

SCAFÁNDRU1 ~e n. 1) Costum etanș pentru scufundări, asigurând condiții normale de viață și de muncă în mediul acvatic. 2) Echipament special pentru piloți și cosmonauți. [Sil. sca-fan-dru] /<fr. scaphandre

SCAFÁNDRU2 ~i m. Persoană specializată în efectuarea diverselor lucrări sub apă. /<fr. scaphandre

scafandru n. aparat cu ajutorul căruia scufundătorul poate sta și lucra sub apă.

*scafándru m. (fr. scaphandre, it. scafandro, îmbrăcăminte de scafandru, d. vgr. skaphe, albie, luntre, și aner, andros, bărbat. Omu în îmbrăcămintea de cufundător se numește pe fr. scaphandrier, și it. palómbaro). Om care se scufundă în apă într’o îmbrăcăminte impermeabilă. – Parte care acopere capu omuluĭ îmbrăcat așa se compune dintr’un coĭf perfect închis, cu ochĭurĭ de cristal și cu țeavă care aduce aer curat trimes de afară cu pompa. Inventatoriĭ acestuĭ aparat sînt Francejiĭ Denayrousse, locotenent de marină, și Rouquayrol, inginer. Astăzĭ, cu acest aparat, se poate ajunge pînă la 300 m supt apă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scafándru (obiect) s. n., art. scafándrul; pl. scafándre

scafándru (persoană) s. m., art. scafándrul; pl. scafándri, art. scafándrii

SCAFANDRU s. cufundător, scafandrier, (rar) plonjor. (~ de mare adîncime.)

SCAFANDRU costum de zbor ermetizat care protejează aviatorii și cosmonauții împotriva condițiilor nefavorabile pentru viața în atmosferă la înălțimi mari sau în spațiul cosmic.

SCAFÁNDRU (< fr.; {s} gr. skaphe „barcă” + andrós „bărbat”) s. n., s. m. 1. Marinar specializat în executarea lucrărilor (de durată) sub apă, cu ajutorul unor aparate speciale. Costum de s. = costum de protecție etanș, de tip combinezon, confecționat din pânză cauciucată și prevăzut cu o cască metalică cu vizor de sticlă (legată cu exteriorul printr-un tub flexibil prin care se pompează aer), mănuși, bocanci speciali și o centură cu greutăți. Primul model a fost construit în 1819 de germanul Augustus Siebe. ◊ S. autonom = s. prevăzut cu butelii de oxigen purtate pe spate și cu labe de cauciuc pentru a ușura deplasarea în apă. Primele încercări de s. autonom au fost executate de francezii Rouqerol și Denayrousse în 1865. S. de mare adâncime = aparat constituit dintr-o carcasă din oțel închisă la partea superioară cu un capac demontabil, picioare articulate și brațe terminate cu clești manevrabili din interior, cu care se poate lucra până la adâncimi de 110 m. 2. S. n. Costum de protecție etanș și izolat față de mediul exterior, purtat de aviatorii care zboară la altitudini mari.

arată toate definițiile

Intrare: scafandru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scafandru
  • scafandrul
  • scafandru‑
plural
  • scafandri
  • scafandrii
genitiv-dativ singular
  • scafandru
  • scafandrului
plural
  • scafandri
  • scafandrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)