9 definiții pentru plonjor (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLONJÓR, (1) plonjori, s. m., (2) plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru. 2. S. n. Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, în formă de spirală, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid. – Din fr. plongeur.

plonjor [At: ALEXI, W. / Pl: (1) ~i, (2) ~oare / E: fr plongeur] 1 sm (Rar) Scafandru. 2 sn (Șîs ~ electric) Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid Si: fierbător (7).

PLONJÓR, (1) plonjori, s. m., (2) plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru. 2. S. n. Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid. – Din fr. plongeur.

PLONJÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care plonjează; scufundător. II. s. m. scafandru. III. s. n. aparat electric portativ pentru încălzirea rapidă, prin imersiune, a unei cantități mici de lichid; termoplonjor. (< fr. plongeur)

PLONJÓR2 ~i m. rar Lucrător specializat în efectuarea unor lucrări sub apă, echipat cu un costum și cu aparate speciale; scafandru. /<fr. plongeur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plonjór1 (persoană) s. m., pl. plonjóri

plonjór (persoană) s. m., pl. plonjóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLONJÓR s. v. cufundător, scafandrier, scafandru.

plonjor s. v. CUFUNDĂTOR. SCAFANDRIER. SCAFANDRU.

Intrare: plonjor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plonjor
  • plonjorul
  • plonjoru‑
plural
  • plonjori
  • plonjorii
genitiv-dativ singular
  • plonjor
  • plonjorului
plural
  • plonjori
  • plonjorilor
vocativ singular
  • plonjorule
plural
  • plonjorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plonjor (persoană)

etimologie: