15 definiții pentru scârnav scârnaf schirnav scornav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCẤRNÁV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Pop.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. și: scârnáv] – Din sl. skvrŭnavŭ.

scârnav, [At: COD. VOR. 116/28 / V: (reg) ~af, schir~, (îvr) scor~ / Pl: ~i, ~e, (4) ~uri / E: slv скрънавъ] 1 a (Îvp) Plin de scârnă Si: (înv) scârn1, scârnăvit (1), (îvr) scârnatic. 2 a (Pgn) Murdar (1). 3 a (Reg; d. suprafețe) Aspru2 (1). 4 sn (Reg) Excrement (1). 5 a (Îvp) Scârbos (1). 6 a (Spc) Imoral. 7 a (Îe) A avea gură ~ă A vorbi obscenități. 8 a (Rar) Împuțit. 9 a (D. vreme) Nefavorabil. 10 a (Reg; d. oameni) Plăpând. 11 a (Olt; d. copii; îf schirnav) Care scâncește.

SCẤRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Reg.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. și: scârnáv] – Din sl. skvrŭnavŭ.

SCÂRNAV ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 2) (despre persoane) Care neglijează curățenia; murdar. 3) pop. Care contravine normelor bunei-cuviințe; urât; necuviincios. ◊ A avea gură ~ă a folosi cuvinte triviale, indecente. /<sl. serunavu

scârnav a. 1. murdar: jivine scârnave; 2. fig. urît, rușinos: fapte scârnave. [Slav. SKYRŬNAVŬ].

scârnaf, a vz scârnav

schirnav, a vz scârnav

SCÎ́RNAV, -Ă, scîrnavi, -e, adj. 1. Plin de necurățenii; murdar. Într-un colț erau murdării scîrnave. DUMITRIU, P. F. 59. Să nu prinzi lucruri scîrnave sau ghimpoase în mîni, că ți-i feșteli și ți-i zgîria mînuțile cele frumușele! SBIERA, P. 206. Tîrgu îi mărișor, însă scîrnav. KOGĂLNICEANU, S. 10. ♦ Fig. Dezgustător, josnic, ticălos, infam. 2. Fig. Dezgustător; obscen. Ascultă pașii osteniți ai companiei printre scîrțiiturile căruțelor. S-auzi o suduitură scîrnavă și cîteva izbituri. CAMILAR, N. I 201. Dragostea scuturată de tot ce e vremelnic și scîrnav. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 112. ◊ Expr. (A avea) gură scîrnavă = (a avea) gură scîrboasă, v. scîrbos.

scî́rnav (est) și -áv (vest), -ă adj. (bg. skŭrnav, a. î., d. vsl. skvrŭnavŭ, murdar, profanat). Triv. Murdar: om, animal, lucru scîrnav. Fig. Urît, rușinos: fapte scîrnave.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scấrnav (pop.) adj. m., pl. scấrnavi; f. scấrnavă, pl. scấrnave

scârnav adj. m., pl. scârnavi; f. sg. scârnavă, pl. scârnave


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRNAV adj. v. deșănțat, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, imoral, impudic, indecent, infam, infect, împuțit, jegos, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mânjit, mârșav, murdar, necuviincios, nedemn, negru, nelegiuit, nemernic, neplăcut, nerușinat, nespălat, nesuferit, netrebnic, obscen, pătat, pornografic, puturos, răpănos, rău, rău-mirositor, respingător, rușinos, scabros, scelerat, scârbos, slinos, soios, spurcat, ticălos, trivial, urât, vulgar.

scîrnav adj. v. DEȘĂNȚAT. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INFAM. INFECT. ÎMPUȚIT. JEGOS. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎNJIT. MÎRȘAV. MURDAR. NECUVIINCIOS. NEDEMN. NEGRU. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NERUȘINAT. NESPĂLAT. NESUFERIT. NETREBNIC. OBSCEN. PĂTAT. PORNOGRAFIC. PUTUROS. RĂPĂNOS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUȘINOS. SCABROS. SCELERAT. SCÎRBOS. SLINOS. SOIOS. SPURCAT. TICĂLOS. TRIVIAL. URÎT. VULGAR.

Intrare: scârnav
scârnav1 (acc. ấ) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârnav
  • scârnavul
  • scârnavu‑
  • scârnavă
  • scârnava
plural
  • scârnavi
  • scârnavii
  • scârnave
  • scârnavele
genitiv-dativ singular
  • scârnav
  • scârnavului
  • scârnave
  • scârnavei
plural
  • scârnavi
  • scârnavilor
  • scârnave
  • scârnavelor
vocativ singular
plural
scârnav2 (acc. á) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârnav
  • scârnavul
  • scârnavu‑
  • scârna
  • scârnava
plural
  • scârnavi
  • scârnavii
  • scârnave
  • scârnavele
genitiv-dativ singular
  • scârnav
  • scârnavului
  • scârnave
  • scârnavei
plural
  • scârnavi
  • scârnavilor
  • scârnave
  • scârnavelor
vocativ singular
plural
scârnaf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schirnav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scornav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)