2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SASTISÍT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Înv.) Tulburat, zăpăcit. ♦ Plictisit, sătul. – V. sastisi.

SASTISÍT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Înv.) Tulburat, zăpăcit. ♦ Plictisit, sătul. – V. sastisi.

sastisit, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 100/2 / V: (rar) sastit[1] / Pl: ~iți, ~e / E: sastisi] 1 (Înv; fam) Tulburat. 2 Care trădează tulburare, dezorientare, emoție. 3 (Fam) Plictisit. 4 Care exprimă plictiseală.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sasistit LauraGellner

SASTISÍT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Grecism învechit) 1. Zăpăcit, fîstîcit; tulburat. Salutînd în toate părțile sastisiți, neștiind ce să facă cu mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. III 167. Nu acum, că-s prea sastisită... Altă dată... ALECSANDRI, T. 811. ♦ Spăsit. [Adela] complectează textul, luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte. IBRĂILEANU, A. 64. 2. Plictisit. Erau doi dobrogeni sastisiți, care se uitau pe păreți. SADOVEANU, O. L. 238. Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea, ne întrerupea sastisit Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 56.

SASTISÍ, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).

sasistit[1], a vz sastisit

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sastit LauraGellner

sastisi vtr [At: ODOBESCU, S. III, 218 / V: (înv) savdisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐσάτισα] 1-2 (Înv) A (se) tulbura. 3-4 (Înv) A (se) zăpăci. 5-6 (Fam) A (se) plictisi. 7-8 (Fam) A (se) sătura (6-7).

SASTISÍ, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Grecism înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).

SASTISÍ, sastisesc, vb. IV. Refl. 1. (Grecism învechit) A se tulbura, a se zăpăci, a se fîstîci, a se emoționa, a se intimida. Copila, sastisită de-atîta lume străină l-a apucat de pulpana jachetei... gata să plîngă. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Ce vă sastisiți?... Vă iubiți?... Să vă fie de bine. ALECSANDRI, T. I 144. ♦ Tranz. A tulbura, a deranja. Blajina localnică stăpînire ne-a îngăduit să trăim ca în sînul lui Avram, fără de a ne mai sastisi cu statistice iscodiri. ODOBESCU, S. III 218. 2. A se plictisi, a fi sătul de ceva. ◊ Tranz. L-au sastisit politicianii tîmpiți. REBREANU, R. I 183.

sastisì v. Mold. a-și pierde cumpătul, a se ului: nu mă sastisesc nicidecum AL. [Gr. mod. SASTÍZO, a se turbura, prin mijlocirea aoristului].

sastisésc v. tr. (ngr. sastizo, aor. sástisa). Fam. Rar. Turbur, emoționez. V. refl. Balș rămîne în uimire, amețit și sastisit (Beld. 3519). V. sinchisesc, sistisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sastisésc, imperf. 3 sg. sastiseá; conj. prez. 3 să sastiseáscă

sastisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sastisésc, imperf. 3 sg. sastiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. sastiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SASTISÍT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, plictisit, sătul, săturat, scârbit, zăpăcit.

sastisit adj. v. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NEDUMERIT. PERPLEX. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÎRBIT. ZĂPĂCIT.

SASTISÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.

sastisi vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sastisí (sastisésc, sastisít), vb. – A năuci, a buimăci. Ngr. σαστίζω, aorist σαστίσω „a surprinde” (Cihac, II, 695; Gáldi 247), cf. alb. šastis.

Intrare: sastisit
sastisit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sastisit
  • sastisitul
  • sastisitu‑
  • sastisi
  • sastisita
plural
  • sastisiți
  • sastisiții
  • sastisite
  • sastisitele
genitiv-dativ singular
  • sastisit
  • sastisitului
  • sastisite
  • sastisitei
plural
  • sastisiți
  • sastisiților
  • sastisite
  • sastisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: sastisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sastisi
  • sastisire
  • sastisit
  • sastisitu‑
  • sastisind
  • sastisindu‑
singular plural
  • sastisește
  • sastisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sastisesc
(să)
  • sastisesc
  • sastiseam
  • sastisii
  • sastisisem
a II-a (tu)
  • sastisești
(să)
  • sastisești
  • sastiseai
  • sastisiși
  • sastisiseși
a III-a (el, ea)
  • sastisește
(să)
  • sastisească
  • sastisea
  • sastisi
  • sastisise
plural I (noi)
  • sastisim
(să)
  • sastisim
  • sastiseam
  • sastisirăm
  • sastisiserăm
  • sastisisem
a II-a (voi)
  • sastisiți
(să)
  • sastisiți
  • sastiseați
  • sastisirăți
  • sastisiserăți
  • sastisiseți
a III-a (ei, ele)
  • sastisesc
(să)
  • sastisească
  • sastiseau
  • sastisi
  • sastisiseră
savdisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sastisit

  • exemple
    • Salutînd în toate părțile sastisiți, neștiind ce să facă cu mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. III 167.
      surse: DLRLC
    • Nu acum, că-s prea sastisită... Altă dată... ALECSANDRI, T. 811.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • [Adela] complectează textul, luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte. IBRĂILEANU, A. 64.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Erau doi dobrogeni sastisiți, care se uitau pe păreți. SADOVEANU, O. L. 238.
        surse: DLRLC
      • Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea, ne întrerupea sastisit Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sastisi
    surse: DEX '98 DEX '09

sastisi savdisi

etimologie: