6 definiții pentru sastisit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SASTISIT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Înv.) Tulburat, zăpăcit. ♦ Plictisit, sătul. – V. sastisi.
SASTISIT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Înv.) Tulburat, zăpăcit. ♦ Plictisit, sătul. – V. sastisi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sastisit, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 100/2 / V: (rar) sastit[1] / Pl: ~iți, ~e / E: sastisi] 1 (Înv; fam) Tulburat. 2 Care trădează tulburare, dezorientare, emoție. 3 (Fam) Plictisit. 4 Care exprimă plictiseală.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sasistit — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SASTISIT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Grecism învechit) 1. Zăpăcit, fîstîcit; tulburat. Salutînd în toate părțile sastisiți, neștiind ce să facă cu mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. III 167. Nu acum, că-s prea sastisită... Altă dată... ALECSANDRI, T. 811. ♦ Spăsit. [Adela] complectează textul, luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte. IBRĂILEANU, A. 64. 2. Plictisit. Erau doi dobrogeni sastisiți, care se uitau pe păreți. SADOVEANU, O. L. 238. Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea, ne întrerupea sastisit Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sasistit[1], ~ă a vz sastisit
- În definiția principală, această variantă este tipărită: sastit — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SASTISIT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, plictisit, sătul, săturat, scârbit, zăpăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sastisit adj. v. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NEDUMERIT. PERPLEX. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÎRBIT. ZĂPĂCIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sastisit, sastisităadjectiv
-
- Salutînd în toate părțile sastisiți, neștiind ce să facă cu mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. III 167. DLRLC
- Nu acum, că-s prea sastisită... Altă dată... ALECSANDRI, T. 811. DLRLC
- 1.1. Spăsit. DLRLCsinonime: spăsit
- [Adela] complectează textul, luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte. IBRĂILEANU, A. 64. DLRLC
-
-
- Erau doi dobrogeni sastisiți, care se uitau pe păreți. SADOVEANU, O. L. 238. DLRLC
- Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea, ne întrerupea sastisit Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 56. DLRLC
-
-
etimologie:
- sastisi DEX '98 DEX '09