15 definiții pentru samavolnic samovolnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul-plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samovol’nîi.

samavolnic, ~ă a [At: IST. Ț. R. 15 / V: (rar) ~mov~ / Pl: ~ici, ~ce / E: slv самовольнъ, rs самовольный] 1 (D. oameni) Care procedează după bunul plac, nerespectând și încălcând (în mod flagrant) voința și drepturile altora. 2 (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor) Făcut după bunul plac personal, prin nerespectarea și încălcarea (flagrantă a) voinței și drepturilor altora.

SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol’nâi.

SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -e, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcînd voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; abuziv, arbitrar. Stoian ascultă cu atenție întrebările lui Popa, apoi răspunse: Cred că schimbarea lui Hulub este samavolnică. V. ROM. februarie 1953, 82.

SAMAVÓLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care acționează după bunul plac, nesocotind voința și drepturile altora; arbitrar. 2) (despre acțiuni) Care este făcut după bunul plac; arbitrar. /<sl. samovoliniku, rus. samovol’nâi

samovolnic(ie) a. și f. arbitrar (vorbă ieșită din uz sau luată în mod ironic): în care domnește interesul și samovolnicia AL. [Tras din samovolnic = rus. SAMOVOLĬNIKŬ, lit. de sine voitor].

samovólnic, -ă adj. (rus. samavolĭnik, om samavolnic, și samovólinyĭ, arbitrar, d. sam, însușĭ, singur, samo-, auto-, și vólĭa, voĭe, bun plac; sărb. samovoljnik. V. volnic). Arbitrar: administrator samavolnic. – Și sama- (după rut.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

samavólnic adj. m., pl. samavólnici; f. samavólnică, pl. samavólnice

samavólnic adj. m., pl. samavólnici; f. sg. samavólnică, pl. samavólnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAMAVÓLNIC adj. 1. v. abuziv. 2. v. tiranic.

SAMAVOLNIC adj. 1. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.) 2. despotic, dictatorial, satrapic, tiranic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic.

Intrare: samavolnic
samavolnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samavolnic
  • samavolnicul
  • samavolnicu‑
  • samavolnică
  • samavolnica
plural
  • samavolnici
  • samavolnicii
  • samavolnice
  • samavolnicele
genitiv-dativ singular
  • samavolnic
  • samavolnicului
  • samavolnice
  • samavolnicei
plural
  • samavolnici
  • samavolnicilor
  • samavolnice
  • samavolnicelor
vocativ singular
plural
samovolnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

samavolnic samovolnic

  • 1. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul-plac personal.
    exemple
    • Stoian ascultă cu atenție întrebările lui Popa, apoi răspunse: Cred că schimbarea lui Hulub este samavolnică. V. ROM. februarie 1953, 82.
      surse: DLRLC

etimologie: