Definiția cu ID-ul 507324:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
samavolnic (samavolnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic.