SAFARI, safariuri, s. n. Expediție de vânătoare în Africa. ♦ Raliu automobilistic fără probe speciale, desfășurat în Africa. – Din fr. safari.

safari sn [At: DCR / Pl: ~uri / E: fr safari] Expediție vânătorească în Africa.

SAFARI s. n. Expediție de vânătoare în Africa. ♦ Raliu automobilistic desfășurat pe drumurile și în condițiile din Africa. – Din fr. safari.

SAFARI s.n. 1. (Rar) Expediție de vînătoare în Africa centrală și orientală. 2. Raliu automobilistic fără probe speciale, desfășurat mai ales pe continentul african, pe drumuri și în condiții dintre cele mai vitrege. [< fr. safari, cf. ar. safar – a călători].

SAFARI s. n. 1. expediție de vânătoare în Africa neagră. ◊ (p. ext.) excursie în timpul căreia se fac fotografii de animale sălbatice. 2. raliu automobilistic fără probe speciale, desfășurat mai ales pe continentul african, pe drumuri și în condiții dintre cele mai vitrege. (< fr. safari)

safari s. n. Expediție de vânătoare în Africa ◊ „Din când în când, pentru divertisment, vânătorii cu casca albă de plută organizau Safari-uri. Oamenii hăituiau și vânau lei și tigri, pantere și antilope.” Sc. 25 III 79 p. 6. ◊ „Agenția kenyană de informații a folosit cu succes mai mulți porumbei călători pentru a transmite știri despre desfășurarea întrecerilor automobilistice ce au avut loc în cadrul competiției «safari raly».” R.l. 23 IV 79 p. 8; v. și aviocar (1974) (cuv. african; cf. fr. safari; PR 1950; DN3, DEX-S)

SAFARI ~uri n. 1) Expediție de vânătoare în Africa. 2) Raliu desfășurat pe drumurile din Africa. /<fr. safari

șafar [At: (a. 1581) D. BOGDAN, GL. 108 / V: (înv) -iu, șifariu, șofariu, șufariu, (reg) ~făr, ~fâr, ~fer (A și: ~far), șef~, șuf~ (A și: ~far), șufăr, șufer sm / Pl: ~i / E: pn szafar, mg sáfár, ger Schaffer] 1 sm (Înv) Titlu dat în Moldova și în Țara Românească boierului care avea funcția de șef² (1) al bucătarilor domnești. 2 sm (Înv) Boier care avea titlul de șafar (1). 3 sm (Înv) Funcția de șef² (1) al bucătarilor domnești. 4 sm (Mol; înv; îf șufăr) Persoană care avea în subordinea sa un grup de boieri. 5 sm (Trs; înv) Administrator. 6 sm (Reg; îf șufar) Brigadier silvic. 7 sm (Reg) Negustor de vite sau de cai. 8 sm (Reg) Mijlocitor (necinstit). 9-10 smf, a (Mol; Trs; prt) (Persoană) șireată³ (1).

șafariu sm vz șafar

șafăr sm vz șafar

șafâr sm vz șafar

șafer sm vz șafar

șefar sm vz șafar

șifariu sm vz șafar

șofariu sm vz șafar

șufar sm vz șafar

șufariu sm vz șafar

șufăr sm vz șafar

șufer sm vz șafar

ȘAFAR ~i m. înv. Persoană (necinstită) care mijlocește o afacere comercială. /<ucr. șafer, pol. azafar, germ. Schaffer

ȘAFAR s.m. 1. (Mold.) Subaltern al marelui stolnic, fiind șef al bucătarilor curții domnești. Pre o samă de boiari vii nevătămați i-au prinsu . . ., cărora nu le putem afla numile, fără numai al Cîrstii, Petrica șafariul, Dobrostîmpu. URECHE. 2. (Trans. SV) Administrator, intendent. Era un om bogat carele avea un șofariu și acesta fu pîrît la el că răsipeaște avuțiia lui. N TEST. (1648). Pentr-aceaea că el nu mai iaste șofariu, pentr-aceaea după voia lui Dumnezău trebuie lui a împărți. PP, 60^v-61^r. Variante: șofariu (N TEST 1648;. PP, 60^v-61^r). Etimologie: ucr. šafer, pol. szafar, magh. sáfár. Vezi și șofărie. Cf. ispravnic (2), logofăt (2), vătaf (3).

ȘOFARIU s.m. v. șafar.

șáfar m. (rut. šáfar, pol. szafarz, ung. sáfár, intendent, d. germ. schaffer și schaffner, intendent. V. și șufăr). Mold. Vechĭ. Stolnic, sofragiŭ. – Și șáfăr orĭ șáfer (rar azĭ), șoltic, șarlatan.

safari s. n., pl. safariuri

!safari s. n., pl. safariuri

safari s. n., pl. safariuri

șafar (reg.) s. m., pl. șafari

șafar (reg.) s. m., pl. șafari

șafar s. m., pl. șafari

șafăr s. m. (pl. șafări)

șafăr, șafări s. m. (intl., înv.) mijlocitor, intermediar.