șafar [At: (a. 1581) D. BOGDAN, GL. 108 / V: (înv) -iu, șifariu, șofariu, șufariu, (reg) ~făr, ~fâr, ~fer (A și: ~far), șef~, șuf~ (A și: ~far), șufăr, șufer sm / Pl: ~i / E: pn szafar, mg sáfár, ger Schaffer] 1 sm (Înv) Titlu dat în Moldova și în Țara Românească boierului care avea funcția de șef² (1) al bucătarilor domnești. 2 sm (Înv) Boier care avea titlul de șafar (1). 3 sm (Înv) Funcția de șef² (1) al bucătarilor domnești. 4 sm (Mol; înv; îf șufăr) Persoană care avea în subordinea sa un grup de boieri. 5 sm (Trs; înv) Administrator. 6 sm (Reg; îf șufar) Brigadier silvic. 7 sm (Reg) Negustor de vite sau de cai. 8 sm (Reg) Mijlocitor (necinstit). 9-10 smf, a (Mol; Trs; prt) (Persoană) șireată³ (1).

ȘAFAR ~i m. înv. Persoană (necinstită) care mijlocește o afacere comercială. /<ucr. șafer, pol. azafar, germ. Schaffer

șáfar m. (rut. šáfar, pol. szafarz, ung. sáfár, intendent, d. germ. schaffer și schaffner, intendent. V. și șufăr). Mold. Vechĭ. Stolnic, sofragiŭ. – Și șáfăr orĭ șáfer (rar azĭ), șoltic, șarlatan.

șafariu sm vz șafar

șafăr sm vz șafar

șafâr sm vz șafar

șafer sm vz șafar

șefar sm vz șafar

șifariu sm vz șafar

șofariu sm vz șafar

șufar sm vz șafar

șufariu sm vz șafar

șufăr sm vz șafar

șufer sm vz șafar

șafar (reg.) s. m., pl. șafari

șafar (reg.) s. m., pl. șafari

șafar s. m., pl. șafari

șafăr s. m. (pl. șafări)

șafăr, șafări s. m. (intl., înv.) mijlocitor, intermediar.

ȘAFAR s.m. 1. (Mold.) Subaltern al marelui stolnic, fiind șef al bucătarilor curții domnești. Pre o samă de boiari vii nevătămați i-au prinsu . . ., cărora nu le putem afla numile, fără numai al Cîrstii, Petrica șafariul, Dobrostîmpu. URECHE. 2. (Trans. SV) Administrator, intendent. Era un om bogat carele avea un șofariu și acesta fu pîrît la el că răsipeaște avuțiia lui. N TEST. (1648). Pentr-aceaea că el nu mai iaste șofariu, pentr-aceaea după voia lui Dumnezău trebuie lui a împărți. PP, 60^v-61^r. Variante: șofariu (N TEST 1648;. PP, 60^v-61^r). Etimologie: ucr. šafer, pol. szafar, magh. sáfár. Vezi și șofărie. Cf. ispravnic (2), logofăt (2), vătaf (3).

ȘOFARIU s.m. v. șafar.