14 definiții pentru sașiu șașiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAȘÍU, -ÍE, sașii, adj. (Despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, bazaochi; (despre ochi, privire) cruciș, încrucișat. [Var.: șașíu, -íe adj.] – Din tc. șași.

SAȘÍU, -ÍE, sașii, adj. (Despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, bazaochi; (despre ochi, privire) cruciș, încrucișat. [Var.: șașíu, -ie adj.] – Din tc. șasi.

SAȘÍU, -ÍE, sașii, adj. (Despre oameni; și în forma șașiu) Care se uită cruciș; încrucișat, zbanghiu. E șașiu și cînd se uită drept în ochii tînărului, îi face așa ca o amețeală. CARAGIALE, O. I 369. ♦ (Despre ochi, privire) Cruciș, încrucișat. (Adverbial) Se uită sașiu. – Variantă: șașíu, -íe adj.

SAȘÍU ~e (~i) 1) (despre persoane) Care se uită cruciș; încrucișat; ceacâr. 2) (despre privire, ochi) Care este orientat cruciș; ceacâr; ponciș; zbanghiu; încrucișat. /<turc. șași corectată

ciolb, ~oalbă smf, a [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~i, ~oalbe / E: nct] 1-2 (Persoană) care privește chiorâș.

ȘAȘÍU, -ÍE adj. v. sașiu.

ȘAȘÍU, -ÍE adj. v. sașiu.

șașiu a. chiorâș. [Turc. ȘAȘY].

șașíŭ, -íe adj. (turc. şaşy, bg. sîrb. šašav). Munt. Șpanchĭ, cu privirea încrucișată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sașíu adj. m., f. sașíe; pl. m. și f. sașíi

sașíu adj. m., f. sașíe; pl. m. și f. sașíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAȘÍU adj., adv. 1. adj. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacâr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~ii; privire ~.) 2. adv. chiondorâș, chiorâș, cruciș, încrucișat, strâmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Privește, se uită ~.)

SAȘIU adj., adv. 1. adj. chiorîș, cruciș, încrucișat, pieziș, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 2. adv. chiondorîș, chiorîș, cruciș, încrucișat, strîmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Privește, se uită ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șașíu (șașíe), adj. – Încrucișat. – Var. sașiu. Tc. șași (Șeineanu, II, 335; Lokotsch 1866).

Intrare: sașiu
sașiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sașiu
  • sașiul
  • sașiu‑
  • sașie
  • sașia
plural
  • sașii
  • sașiii
  • sașii
  • sașiile
genitiv-dativ singular
  • sașiu
  • sașiului
  • sașii
  • sașiei
plural
  • sașii
  • sașiilor
  • sașii
  • sașiilor
vocativ singular
plural
șașiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șașiu
  • șașiul
  • șașiu‑
  • șașie
  • șașia
plural
  • șașii
  • șașiii
  • șașii
  • șașiile
genitiv-dativ singular
  • șașiu
  • șașiului
  • șașii
  • șașiei
plural
  • șașii
  • șașiilor
  • șașii
  • șașiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sașiu șașiu

etimologie: