19 definiții pentru sătul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit. 3. Fig. Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Lat. satulius.

SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit. 3. Fig. Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Lat. satulius.

sătul, ~ă [At: PSALT. HUR. 30v/3 / Pl: ~ui, ~e (înv) ~i sm / E: ml satullus] 1 a (D. ființe) Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat Si: îndestulat, mâncat2, săturat (1), (pop) ospătat2, (îrg) sațiat, (reg) omiat. 2 a (Îrg; îlav) Până la (sau din) ~ Pe săturate (2). 3 a (Reg; îlav) Pe ~e Cu stomacul plin. 4 a (Reg; îal;) După-masă. 5 a (Reg; îlv) A da de ~ A se sătura (1). 6 a (Îal) A ajunge la o situație bună, prosperă. 7 sn (Înv) Belșug, abundență de mâncare. 8 a (Rar) Saturat (1). 9 a (Rar) Bogat în anumiți componenți (până la limita maximă). 10 a (Rar; pex; d. recipiente) Care este plin până la refuz Si: arhiplin. 11 a (Fig; d. oameni; de obicei udp „de”) Care este (pe deplin) mulțumit, satisfăcut. 12 a (Fig; d. oameni; de obicei udp „de”) Care a ajuns la o stare sufletească de suprasaturație, de plictiseală, de oboseală, de dezgust, de silă etc. (față de ceva sau de cineva) Si: (asr) săturat (3).

SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. (Despre ființe, în opoziție cu flămînd) Care și-a potolit deplin foamea, care s-a săturat, căruia nu-i mai este foame; îndestulat, săturat. Înjura cînd era vesel, cînd era amărît, sătul, flămînd, bolnav, sănătos, indignat sau în extaz de admirație. C. PETRESCU, Î. II 53. Agale se scoborau pe tăpșan vitele greoaie și sătule. VLAHUȚĂ, O. A. I 121. Astfel și boierul ăsta e păinjinul sătul, Gata să-și mai dreagă cursa, tot strigînd că nu-i destul. HASDEU, R. V. 65. ◊ (Metaforic) Pămîntul era sătul de ploi; din iarba măruntă, apa țîșnea sub apăsarea fiecărui pas. C. PETRESCU, S. 36. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămînd. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit, îndestulat. Aude și nu e sătul de ce aude. Parcă ar vrea să audă mai mult. STANCU, D. 122. ◊ (Metaforic) Sosește vîntul peste ziduri, sătul de flori de cîmp, să vadă Ce fac stăpînele grădinii. ANGHEL, Î. G. 45. ♦ Dezgustat, plictisit. Moșneagul, sătul și el de-atîta singurătate și dorit să aibă copii,... face cum i-a zis baba. CREANGĂ, P. 74. Sînt sătul de-așa viață. EMINESCU, O. I 155. Nu sînteți sătui de rele, n-ați avut destui stăpîni? ALECSANDRI, P. A. 82. – Pl. și: (m.) sătuli (ANGHEL, PR. 91).

SĂTÚL ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care nu are senzația de foame; căruia nu-i este foame. 2) fig. Care are dezgust, repulsie față de ceva sau de cineva; dezgustat; lehămetit. ◊ A fi ~ până în gât a fi dezgustat complet. /<lat. satullus

sătul a. 1. care a mâncat destul: cel sătul nu crede celui flămând; 2. săturat: sătul de traiu. [Lat. SATULLUS].

sătúl, -ă adj., m. pl. (lat. satullus, dim. d. satur, sătul; it. satollo, pv. sadol, fr. soûl. V. destul și satiră). Care a mîncat destul, care s’a săturat: sătulu nu crede celuĭ flămînd (Prov.) Fig. Dezgustat, plictisit: sătul de lume.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sătúl adj. m., pl. sătúi; f. sătúlă, pl. sătúle

sătúl adj. m., pl. sătúi; f. sg. sătúlă, pl. sătúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂTÚL s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

SĂTÚL adj. v. mulțumit, satisfăcut, saturat[1].

  1. Mai probabil săturat. — cata

SĂTÚL adj. 1. mâncat, săturat, (pop.) ospătat, (înv. și reg.) sațiat, (reg.) omiat. (Un om sătul.) 2. v. plictisit. 3. v. dezgustat.

sătul adj. v. MULȚUMIT. SATISFĂCUT. SATURAT.

sătul s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

SĂTUL adj. 1. mîncat, săturat, (pop.) ospătat, (înv. și reg.) sațiat, (reg.) omiat. (Un om ~.) 2. plictisit, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. (E ~ de toate aceste mizerii.) 3. dezgustat, îngrețoșat, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. (Om ~ de ce-a văzut.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sătúl (sătúlă), adj.1. Săturat, ghiftuit, plin. – 2. Obosit, istovit. – Mr., megl. sătul, istr. satú. Lat. satŭllus (Pușcariu 1531; REW 7620) cf. vegl. satoil, it. satollo, prov. sadol, fr. saoul, cat. sadoll.Der. destul, adv. (suficient), în loc de de sătul; îndestula (var. destula, destuli), vb. (a satisface, a mulțumi, a sătura; a aproviziona, a asigura); îndestulător, asj. (suficient); neîndestulător, adj. (insuficient). – Cf. sătura. Din rom. provine bg. destur (Capidan, Raporturile, 228), cuvînt destul de rar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi sătul până-n gât expr. a numai suporta o stare de fapt / o situație; a nu mai răbda.

sătul până-n gât / până peste cap expr. plictisit, dezgustat (de ceva); exasperat.

Intrare: sătul
sătul adjectiv
adjectiv (A9)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sătul
  • sătulul
  • sătulu‑
  • sătu
  • sătula
plural
  • sătui
  • sătuii
  • sătule
  • sătulele
genitiv-dativ singular
  • sătul
  • sătulului
  • sătule
  • sătulei
plural
  • sătui
  • sătuilor
  • sătule
  • sătulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sătul

  • 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: săturat îndestulat antonime: flămând attach_file 5 exemple
    exemple
    • Înjura cînd era vesel, cînd era amărît, sătul, flămînd, bolnav, sănătos, indignat sau în extaz de admirație. C. PETRESCU, Î. II 53.
      surse: DLRLC
    • Agale se scoborau pe tăpșan vitele greoaie și sătule. VLAHUȚĂ, O. A. I 121.
      surse: DLRLC
    • Astfel și boierul ăsta e păinjinul sătul, Gata să-și mai dreagă cursa, tot strigînd că nu-i destul. HASDEU, R. V. 65.
      surse: DLRLC
    • metaforic Pămîntul era sătul de ploi; din iarba măruntă, apa țîșnea sub apăsarea fiecărui pas. C. PETRESCU, S. 36.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Sătulul nu crede celui flămând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat Satisfăcut de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mulțumit satisfăcut attach_file 2 exemple
    exemple
    • Aude și nu e sătul de ce aude. Parcă ar vrea să audă mai mult. STANCU, D. 122.
      surse: DLRLC
    • metaforic Sosește vîntul peste ziduri, sătul de flori de cîmp, să vadă Ce fac stăpînele grădinii. ANGHEL, Î. G. 45.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezgustat plictisit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Moșneagul, sătul și el de-atîta singurătate și dorit să aibă copii,... face cum i-a zis baba. CREANGĂ, P. 74.
      surse: DLRLC
    • Sînt sătul de-așa viață. EMINESCU, O. I 155.
      surse: DLRLC
    • Nu sînteți sătui de rele, n-ați avut destui stăpîni? ALECSANDRI, P. A. 82.
      surse: DLRLC
  • comentariu masculin Plural și: sătuli.
    surse: DLRLC

etimologie: