45 de definiții pentru sărman săriman sârman siriman săliman sărăiman sărăman săruman sâroman sereiman seriman serman sirman siroman (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRMÁN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Sărac (1). 2. (Înv. și reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sărac (7). [Var.: (reg.) sărimán, -ă, sirimán, -ă, sirmán, -ă adj.] – Din bg., sb. siromah, cu schimbare de suf.

sărman, ~ă [At: PO 254/21 / V: (îrg) sărăim~, sărăm~, sărim~, serim~, ser~, sirim~, sir~, sirum~, sâr~, sur~, surum~, sărum~, sereim~, sirom~, surom~, (reg) sălim~, sârom~, surim~, sirim~ / Pl: ~i, ~e / E: slv сиромахъ, scr siromah css] 1-2 smf, a Sărac (6-7). 3-8 smf, a (Înv; pex) Sărac (8-13). 9 smf (Reg) Cerșetor (1). 10-11 a (Înv; d. așezări sau colectivități umane, d.ținuturi, teritorii etc.) Sărac (18-19). 12 a (Înv; de obicei udp „de”) Sărac (27). 13 a (Rar; d. oameni; îla) ~ cu duhul Prost. 14 smf (Trs) Om fără căpătâi (pe care n-are cine să-l îngrijească). 15-16 smf, a (Îrg) (Copil) orfan. 17 a (Înv; d. copii) Bastard (1). 18-19 smf, a (Adesea în construcții exclamative; exprimă compătimire și înțelegere plină de omenie; de obicei precedă numele determinat) (Om) care se găsește într-o situație grea, care este vrednic de plâns Si: sărac (43-44). 20 smf (Înv; îf suruman) Om smerit, evlavios, cucernic.

SĂRMÁN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Sărac (1). 2. (Înv. și reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sărac (7). [Var.: (reg.) sărimán, -ă, sirimán, -ă, sirmán, -ă adj.] – Din bg., scr. siromah, cu schimbare de suf.

SĂRMÁN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. Lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărac. Nu crede tu că scapi, că nu ești sărman, cum zici. DUMITRIU, N. 161. Mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii. CREANGĂ, P. 28. ◊ (Substantivat) Mîncarea lui să fie ca a unui sărman supus al împărăției. SADOVEANU, D. P. 19. Soțul tău se vede după față că e un sărman și el. VISSARION, B. 183. Lumea întreagă are tot o poveste... strîmbătatea care se lăcomește la bunul altuia și sărmanul care sfarmă funia ce-l strînge. RUSSO, O. 28. 2. (Regional) Orfan. Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323. 3. (Exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) Biet, sărac, nenorocit. De atunci sărmanul Stoicea crescuse pe la pragurile tuturor, – copil din flori și de pripas. GALACTION, O. I 45. Din sărmana noastră viață, am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. O sărmană păsărică a picat moartă sub stejar. ODOBESCU, S. III 36. Să poci trece Dunărea La sărmana mîndruța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 131. ◊ (Substantivat) Am fost să-mi văd ocolul meu de vite.Sărmanele, duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ar trebui să avem milă de dînșii, că și ei, sărmanii, sînt oameni. CREANGĂ, P. 209. Căpitane Pavele, Unde-ți duci cătanele?Da, la foc, sărmanele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. – Variante: sărimán, -ă (NEGRUZZI, S. I 146, RUSSO, S. 131), sirimán, -ă (ISPIRESCU, U. 107), sîrmán, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 65, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433) adj.

SĂRMÁN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărac; nevoiaș; mizer. 2) și substantival Care trezește milă; vrednic de milă; biet; sărac; nenorocit. ~ul orb! 3) (despre copii) Care și-a pierdut ambii părinți sau numai unul dintre ei; orfan. /<sl. siromahu, sb. siromah

sărman a. 1. sărac; un om sărman; 2. orfan: un flăcăiandru sărman de părinți OD. [Cf. serb. SIROMAH, orfan (influențat de sufixul man)]. ║ int. de compătimire: sărmanul!

sărmán, -ă adj. (din maĭ vechĭu sîrman, sirman, siriman, pin schimbare de sufix d. vsl. bg. sîrb. siromah, sărac, d. vsl. sarakŭ, sărac). Sărac, fără banĭ: un om sărman. Sărac, bĭet, demn de milă saŭ de ĭubire: Sărmanu om! Vaĭ de capu tăŭ, sărmane! Vechĭ. Azĭ vest. Orfan: sărman de tată. – Vechĭ și suruman (Mold., Trans.), sărăĭman (Mold.), siruman, sărăman, săriman, suriman și (Trans.) săliman. Greșit scris azĭ serman.

SĂRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.

SĂRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.

SĂRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.

SÂRMÁN, -Ă adj. v. sărman.

SÂRMÁN, -Ă adj. v. sărman.

SIRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.

SIRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.

săliman, ~ă smf vz sărman

sărăiman, ~ă a, smf vz sărman

sărăman, ~ă a, smf vz sărman

săriman, ~ă a, smf vz sărman

săruman, ~ă a, smf vz sărman

sârman, ~ă a, smf vz sărman

sâroman, ~ă a, smf vz sărman

sereiman, smf, a vz sărman

seriman, smf, a vz sărman

serman, smf, a vz sărman

arată toate definițiile

Intrare: sărman
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărman
  • sărmanul
  • sărmanu‑
  • sărma
  • sărmana
plural
  • sărmani
  • sărmanii
  • sărmane
  • sărmanele
genitiv-dativ singular
  • sărman
  • sărmanului
  • sărmane
  • sărmanei
plural
  • sărmani
  • sărmanilor
  • sărmane
  • sărmanelor
vocativ singular
  • sărmanule
  • sărmane
  • sărma
  • sărmano
plural
  • sărmanilor
  • sărmanelor
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săriman
  • sărimanul
  • sărimanu‑
  • sărima
  • sărimana
plural
  • sărimani
  • sărimanii
  • sărimane
  • sărimanele
genitiv-dativ singular
  • săriman
  • sărimanului
  • sărimane
  • sărimanei
plural
  • sărimani
  • sărimanilor
  • sărimane
  • sărimanelor
vocativ singular
  • sărimanule
  • sărimane
  • sărima
  • sărimano
plural
  • sărimanilor
  • sărimanelor
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârman
  • sârmanul
  • sârmanu‑
  • sârma
  • sârmana
plural
  • sârmani
  • sârmanii
  • sârmane
  • sârmanele
genitiv-dativ singular
  • sârman
  • sârmanului
  • sârmane
  • sârmanei
plural
  • sârmani
  • sârmanilor
  • sârmane
  • sârmanelor
vocativ singular
  • sârmanule
  • sârmane
  • sârma
  • sârmano
plural
  • sârmanilor
  • sârmanelor
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siriman
  • sirimanul
  • sirimanu‑
  • sirima
  • sirimana
plural
  • sirimani
  • sirimanii
  • sirimane
  • sirimanele
genitiv-dativ singular
  • siriman
  • sirimanului
  • sirimane
  • sirimanei
plural
  • sirimani
  • sirimanilor
  • sirimane
  • sirimanelor
vocativ singular
  • sirimanule
  • sirimane
  • sirima
  • sirimano
plural
  • sirimanilor
  • sirimanelor
săliman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărăiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărăman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săruman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâroman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sereiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seriman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sirman
  • sirmanul
  • sirmanu‑
  • sirma
  • sirmana
plural
  • sirmani
  • sirmanii
  • sirmane
  • sirmanele
genitiv-dativ singular
  • sirman
  • sirmanului
  • sirmane
  • sirmanei
plural
  • sirmani
  • sirmanilor
  • sirmane
  • sirmanelor
vocativ singular
  • sirmanule
  • sirmane
  • sirma
  • sirmano
plural
  • sirmanilor
  • sirmanelor
siroman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sărman săriman sârman siriman săliman sărăiman sărăman săruman sâroman sereiman seriman serman sirman siroman

  • exemple
    • Nu crede tu că scapi, că nu ești sărman, cum zici. DUMITRIU, N. 161.
      surse: DLRLC
    • Mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii. CREANGĂ, P. 28.
      surse: DLRLC
    • Mîncarea lui să fie ca a unui sărman supus al împărăției. SADOVEANU, D. P. 19.
      surse: DLRLC
    • Soțul tău se vede după față că e un sărman și el. VISSARION, B. 183.
      surse: DLRLC
    • Lumea întreagă are tot o poveste... strîmbătatea care se lăcomește la bunul altuia și sărmanul care sfarmă funia ce-l strînge. RUSSO, O. 28.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323.
      surse: DLRLC
  • 3. adesea substantivat (Exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Sărac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: biet nenorocit (adj.) sărac 7 exemple
    exemple
    • De atunci sărmanul Stoicea crescuse pe la pragurile tuturor, – copil din flori și de pripas. GALACTION, O. I 45.
      surse: DLRLC
    • Din sărmana noastră viață, am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157.
      surse: DLRLC
    • O sărmană păsărică a picat moartă sub stejar. ODOBESCU, S. III 36.
      surse: DLRLC
    • Să poci trece Dunărea La sărmana mîndruța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 131.
      surse: DLRLC
    • Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. – Sărmanele, duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20.
      surse: DLRLC
    • Ar trebui să avem milă de dînșii, că și ei, sărmanii, sînt oameni. CREANGĂ, P. 209.
      surse: DLRLC
    • Căpitane Pavele, Unde-ți duci cătanele? – Da, la foc, sărmanele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302.
      surse: DLRLC

etimologie: