SURUMAN adj. și s.m. 1. Adj. și s.m. (Mold., Ban., Trans.) (Om) lipsit de bunuri materiale; sărac. A: Fericitu-i cela ce înțăleage spre mișel și sărăiman. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680). Sirimanului tu fii ajutoriu. AR, 4^v. ◊ Fig. Surumani cu sufletul. DOSOFTEI, MOL. C: Adevăr zic voauo că aceasta văduo suromană mai multe aruncă de toți de alalți cei ce aruncară în lada suromanilor. NT 1648, 58^r. Nu înfrunta pre sirimani, cînd sună la ușea ta pentru milosteniia, ci frînge pîinea ta flămînzilor. CS, 36^r. O muiare surumană din Șuniam să bucura pentr<u> custul porobocului ce avea. MOL. 1695, 55^v. Siroman, -ĕ. Pauper. AC, 368. Și-ș aduc aminte de cei surumani. MOL. 1706¹, 80^r; cf. N TEST. (1648); NT 1648, 54^v, 56^v, 59^v; PSALT. (1651); PS. 1651, 41^r, 181^r; SA, 14^r, 15^r, 33^r, 34^v, 35^r; CS, 26^v, 82^r; MOL. 1689, 64{r}; VCC, 23, 25; MISC. SEC. XVII, 13^v, 20^v, 31^v; CAT. B, 44; M 1704, 80^v; TI (gl.); MOL. 1725, 178^v. ◊ Fig. Fericiți surumanii sufletești, că acelora iaste împărățiia ceriurilor. STR., 37^v; cf. N TEST. (1648); CAT. B, 51. ♦ De condiție joasă. A: Te-i îmbrăcat, întru a no<a>stră mestecare slabă și surumană. ANT., 83^v. 2. S.m. (Mold., ȚR) Orfan. A: Să cercetăm pre cei sirimani și pre văduve întru scîrbele lor. II 1764, 17^r. B: Și pre văduve le-ai trimis deșarte și pre surumani ai chinuit. BIBLIA (1688). Am mîntuit pre sărac den mina silnicului și surumanului căruia nu era ajutoriu am ajutat. BIBLIA (1688). Variante: sărăiman (DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680), siriman (CS, 36^r; TI, gl.; AR, 4^v; II 1764, 17^r), sirman (MISC. SEC. XVII. 20^v), siroman (VCC, 25; AC, 36S), siruman (N TEST. 1648; NT 1648. 56^v; MISC. SEC. XVII, 13^v), soroman (VCC, 23), suroman (NT 1648, 58^r). Etimologie: sl. sironmahŭ, bg., scr. siromah. Vezi și surumăni, surumănie. Cf. c e p l a c, n e p u t i n c i o s (1), n i ș t o t o s, p e h n i t; p r o s t a c.