3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săbii v vz săbia corectată

SÁBIE, săbii, s. f. 1. Armă albă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva. A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mâna pe sabie = a porni la luptă. A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război. A-și pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu două tăișuri, se spune despre o situație care prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje, perspective și pericole. 2. Armă sportivă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă, mâner și piuliță, folosită la scrimă. ♦ (Sport) Una dintre probele de scrimă care se practică cu sabia. 3. Pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiță (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

SĂBIÁ, săbiez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.

SĂBIÁ, săbiez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.

sabie sf [At: PRAV. 108 / V: (reg) șablie / Pl: săbii, (înv) ~ii G-D: ~ei, săbiei / E: slv сабиꙗ] 1 Armă albă alcătuită dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner. 2 (Îc) ~-baionetă Sabie (1) scurtă care se poate atașa la pușcă, în luptele corp la corp. 3 (Reg; îs) ~ din bucăți Sabie (1) pliantă. 4 (Înv; d. bărbați; îla) De ~ Capabil să poarte sabia (1). 5 (Pgn) Armă pentru a lupta. 6 (Îvr; îlav) Cât capul sub ~ia gealatului Foarte puțin timp. 7 (Îe) (A fi) ~ia lui Damocle(s) Se spune despre un mare pericol care amenință în orice moment situația cuiva sau a ceva. 8 (Rar; îe) (A fi) ~ia lui Dumnezeu Se spune despre o pedeapsă aspră, despre o nenorocire suportată (dar meritată) de cineva. 9 (Îe) A trece (sau a lua, a trage, înv, a pune) în (sau sub, prin) ~ sau ~ii (pe cineva) sau a trece (pe cineva) prin ascuțișul ~i A ucide (1) cu ajutorul sabiei (1). 10 (Pex; îae) A ucide cu ajutorul unor arme. 11 (Pgn; îae) A ucide cu ajutorul unor mijloace violente. 12 (Îe) A trece prin (sau învechit, a călca cu) foc și (prin) ~ A nimici. 13 (Îae) A distruge prin incendiere și masacrare. 14 (Îe) A pune mâna pe ~ sau pe ~ii ori (înv) a se scula cu ~ A porni la luptă (înarmat cu o sabie (1)). 15 (Îe) A scoate (sau a trage) ~ia A se pregăti de luptă, de atac. 16 (Îae) A începe o agresiune (folosind sabia (1)). 17 (Îe) A stăpâni cu ~ia în mână A stăpâni folosind forța (armată). 18 (Îe) A-și pune capul (teafăr sau teafăr și nevinovat, sănătos) sub ~ A-și cauza singur un necaz, o nenorocire. 19 (Rar; d. oameni; îe) A avea gura ca o ~ sau a(-i) tăia gura în ~ii A fi flecar. 20 (Rar; d. oameni; îae) A fi cicălitor. 21 (Rar; d. oameni; îae) A fi sarcastic. 22 (Îe) A-i tăia gura în săbii A vorbi în mod curent o limbă. 23 (Îe) ~ cu două tăișuri Se spune despre o situație care prezintă, în același timp avantaje și dezavantaje pentru cineva sau pentru ceva. 24 (Îe) (A fi) cu cumpăna într-o mână și cu ~ia în altă mână A fi fals, fățarnic. 25 (D. oameni; îe) A fi foc și ~ A fi furios. 26 (D. oameni; îae) A fi violent. 27 (Fig) Lovitură de sabie (1). 28 Atac, luptă (cu sabia (1)). 29 Stare de conflict armat. 30 (Pex) Prăpăd. 31 (Pex) Pierdere adusă de un conflict armat. 32 (Ccr) Luptător (cu sabia (1)). 33 (Îvp) Putere a unui stat cotropitor. 34 (Pex) Învestitură acordată cuiva pentru conducerea unei armate, a unui stat etc. 35 Armă sportivă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă, mânere și piuliță, folosită la scrimă. 36 Probă de scrimă care se practică cu sabia (35). 37 (Pan) Pârghie cu manetă cu ajutorul căreia se comandă pornirea și oprirea războiului de țesut. 38 (Șîs) ~ de bătaie Piesă a mecanismului de lansare a suveicii la războiul de țesut obișnuit. 39 (Reg) Fiecare dintre cele două speteze pe care sunt sprijiniți caii de la coșul morii. 40 (Reg) Parte a morii cu ajutorul căreia se ridică sau se lasă buhaiul (11). 41 (Reg) Brazdă (10) (de fân cosit). 42 Pește de apă dulce, cu corpul lucios și turtit cu abdomenul arcuit și creasta abdominală ascuțită Si: sabiță (1), săbioară (3), săbiță (1), săbiuță (4), (reg) bârcie, săbicioară (Pelecus cultratus). 43 (Bot; Ban) Stânjenel (Iris germanica).

săbia [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103r/32 / P: ~bi-a / V: ~ii / Pzi: ~iez / E: sabie] 1 vt (Îvp) A tăia cu sabia (1) Si: (rar) a sabra, (reg) a săbui1 (1). 2 vt (Pex) A face să simtă dureri ca și cum ar fi fost lovit cu sabia (1). 3 vr (Olt; îf săbii) A se ascuți ca o sabie (1).

SÁBIE, săbii, s. f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva. A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mâna pe sabie = a porni la luptă. A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război. A-și pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu două tăișuri, se spune despre o situație care prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje, perspective și pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrimă în care se folosește sabia. 2. Armă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă și mâner, folosită la scrimă. 3. Pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiță (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

SÁBIE, săbii, s. f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel, ascuțită la vîrf și pe una dintre laturi. Vrei să-mi dai pe Cosînzeana, ori în săbii ne tăiem? EFTIMIU, Î. 119. Tînărul ținea în mînă o sabie și cu ea se apăra de capul șarpelui. POPESCU, B. III 129. Ivan... puind mîna pe sabie, se scoală răpede. CREANGĂ, P. 302. Nu încap două săbii într-o teacă (= nu pot stăpîni doi oameni în același loc). ◊ (Poetic) Ascute-ți sabia ca fulgerul... o! țara mea! RUSSO, O. 32. ◊ Fig. O sabie de foc pe cer va scrie Că a sosit și pentru noi un azi! BENIUC, V. 87. (Simbolizînd forța, lupta, războiul) Nouă nu ne trebuie, zic moldovenii, nici război, nici dobînda săbiei. SADOVEANU, N. P. 55. Unde sînt ceilalți boieri? – În casa lui Arbore, se sfătuiesc. – Ce poate sfatul contra săbiei! DELAVRANCEA, O. II 146. E sabie în țară! au năvălit tătarii. ALECSANDRI, O. 208. (Cu aluzie la forma obiectului) Zguduind podul, țîșnește în toate părțile din stavili, în săbii scînteietoare de apă. SADOVEANU, O. VIII 241. Papura pe lac se zbate, Legănîndu-și săbiile. TOPÎRCEANU, B. 47. ◊ Expr. A trece prin foc și sabie (sau prin ascuțișul săbiei) v. foc.Sabia lui Damocle = pericol care amenință în orice moment viața cuiva. 2. Pește de apă dulce, lung de 40-50 cm, albastru pe spate, alb-argintiu pe părțile laterale și pe abdomen, cu corpul turtit lateral, cu abdomenul arcuit (Pelecus cultratus); săbioară, sabiță.

SĂBIÁ, săbiez, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A tăia cu sabia.

SÁBIE săbii f. 1) Armă albă constând dintr-o lamă lungă de oțel, ascuțită la vârf și pe una dintre laturi, și dintr-o gardă și un mâner. ◊ ~a lui Damocle pericol ce amenință în permanență pe cineva. A pune sub ~ (sau a trece sub ascuțișul ~ei) a omorî; a ucide. A pune mâna pe ~ a începe lupta. A-și pune capul (sănătos, teafăr) sub ~ a-și cauza singur o nenorocire, un necaz. 2) Armă sportivă cu lamă lungă și flexibilă, folosită la scrimă. 3) v. SABIȚĂ II. [G.-D. sabiei; sil. -bi-e] /<sl. sablja

Damocle m. 1. Grec la Curtea lui Dionisie Tiranul, care, spre a-i arăta deșertăciunea măririlor lumești, puse la un ospăț să s’atârne d’asupra capului lui Damocle o sabie reținută de un fir de păr; 2. fig. sabia lui Damocle, pericol iminent în mijlocul unei prosperități aparente.

sabie f. 1. armă de mână ce se poartă atârnată în partea stângă; 2. fig. dușman: a intrat sabia în țară, au năvălit Tătarii! AL.; 3. atac: le dă o sabie și-i împrăștie BĂLC. [Slav. SABLIA].

sabie-baionetă f. sabie scurtă ce poate fi îmbucată la capătul puștei.

sábie f., pl. săbiĭ și (vechĭ) sabiĭ (bg. sabĭa, sablĭa, d. vsl. sablĭa; rus. sáblĭa, rut. šablĭa, pol. szabla; germ. säbel, în ainte sabel; ung. szablya, it. sciábola, fr. sabre, vfr. sable, sp. sable). O armă de tăĭat și de împuns (ĭa are forma unuĭ cuțit supțire, ascuțit într’o parte și lung de vre-un metru. Poate fi curbă saŭ dreaptă [spadă]. Ia e arma specială a călărimiĭ cînd șarjează. O poartă și tunariĭ de cîmp, ofițerii și subofițeriĭ. Azĭ e mult înlocuită de baĭonetă și pumnal. V. și pală, paloș, spăgă, tesac). Lovitură de sabie: ĭ-a tras o sabie. Fig. A intra sabia’n țară, a intra dușmaniĭ în țară. V. cabaniță.

* sabíe-baĭonétă f., pl. săbiĭ-baĭonete. Tesac care se poate fixa la pușcă și poate fi întrebuințat și ca baĭonetă.

săbiéz v. tr. (d. sabie). P.P. Taĭ cu sabia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sábie (-bi-e) s. f., art. sábia (-bi-a), g.-d. art. sábiei; pl. sắbii, art. sắbiile (-bi-i-)

săbiá (a ~) (înv.) (-bi-a) vb., ind. prez. 3 săbiáză, 1 pl. săbiém (-bi-em); conj. prez. 3 să săbiéze; ger. săbiínd (-bi-ind)

sábie s. f. (sil. -bi-e), art. sábia (sil. -bi-a), g.-d. art. sábiei; pl. săbii, art. săbiile (sil. -bi-i-)

săbiá vb. (sil. -bi-a), ind. prez. 1 sg. săbiéz, 3 sg. și pl. săbiáză, 1 pl. săbiém (sil. -bi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. săbiéze; ger. săbiínd (sil. -bi-ind)

arată toate definițiile

Intrare: sabie
  • silabație: sa-bi-e info
substantiv feminin (F137)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabie
  • sabia
plural
  • săbii
  • săbiile
genitiv-dativ singular
  • săbii
  • sabiei
plural
  • săbii
  • săbiilor
vocativ singular
plural
Intrare: sabie-baionetă
sabie-baionetă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabie-baione
  • sabia-baione
plural
  • săbii-baionete
  • săbiile-baionete
genitiv-dativ singular
  • săbii-baione
  • sabiei-baione
plural
  • săbii-baionete
  • săbiilor-baionete
vocativ singular
plural
Intrare: săbia
  • silabație: să-bi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săbia
  • săbiere
  • săbiat
  • săbiatu‑
  • săbiind
  • săbiindu‑
singular plural
  • săbia
  • săbiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săbiez
(să)
  • săbiez
  • săbiam
  • săbiai
  • săbiasem
a II-a (tu)
  • săbiezi
(să)
  • săbiezi
  • săbiai
  • săbiași
  • săbiaseși
a III-a (el, ea)
  • săbia
(să)
  • săbieze
  • săbia
  • săbie
  • săbiase
plural I (noi)
  • săbiem
(să)
  • săbiem
  • săbiam
  • săbiarăm
  • săbiaserăm
  • săbiasem
a II-a (voi)
  • săbiați
(să)
  • săbiați
  • săbiați
  • săbiarăți
  • săbiaserăți
  • săbiaseți
a III-a (ei, ele)
  • săbia
(să)
  • săbieze
  • săbiau
  • săbia
  • săbiaseră
săbii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sabie

  • 1. Armă albă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: spadă spangă spată diminutive: săbioară săbiuță augmentative: săbioi attach_file 10 exemple
    exemple
    • Vrei să-mi dai pe Cosînzeana, ori în săbii ne tăiem? EFTIMIU, Î. 119.
      surse: DLRLC
    • Tînărul ținea în mînă o sabie și cu ea se apăra de capul șarpelui. POPESCU, B. III 129.
      surse: DLRLC
    • Ivan... puind mîna pe sabie, se scoală răpede. CREANGĂ, P. 302.
      surse: DLRLC
    • poetic Ascute-ți sabia ca fulgerul... o! țara mea! RUSSO, O. 32.
      surse: DLRLC
    • figurat O sabie de foc pe cer va scrie Că a sosit și pentru noi un azi! BENIUC, V. 87.
      surse: DLRLC
    • figurat Nouă nu ne trebuie, zic moldovenii, nici război, nici dobînda săbiei. SADOVEANU, N. P. 55.
      surse: DLRLC
    • figurat Unde sînt ceilalți boieri? – În casa lui Arbore, se sfătuiesc. – Ce poate sfatul contra săbiei! DELAVRANCEA, O. II 146.
      surse: DLRLC
    • figurat E sabie în țară! au năvălit tătarii. ALECSANDRI, O. 208.
      surse: DLRLC
    • figurat Zguduind podul, țîșnește în toate părțile din stavili, în săbii scînteietoare de apă. SADOVEANU, O. VIII 241.
      surse: DLRLC
    • figurat Papura pe lac se zbate, Legănîndu-și săbiile. TOPÎRCEANU, B. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Nu încap două săbii într-o teacă = nu pot stăpâni doi oameni în același loc.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A trece prin foc și sabie (sau prin ascuțișul săbiei).
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.4. expresie A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = nimici ucide
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.5. expresie A pune mâna pe sabie = a porni la luptă.
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.6. expresie A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război.
      surse: DEX '09
    • 1.7. expresie A-și pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire.
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.8. expresie Sabie cu două tăișuri, se spune despre o situație care prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje, perspective și pericole.
      surse: DEX '09
  • 2. Armă sportivă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă, mâner și piuliță, folosită la scrimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 2.1. sport Una dintre probele de scrimă care se practică cu sabia.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit (Pelecus cultratus).

etimologie:

săbia săbii

etimologie:

  • sabie
    surse: DEX '98 DEX '09