3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNÉȚ s. n. v. sâneață.

SĂNEÁȚĂ s. f. v. sâneață.

SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĭcĭ „plumb”.

SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1.Et. nec.

săneață sf vz sâneață[1] corectată

  1. În original: vz sineață, care te trimite la cuv. sâneață, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

sâneață sf [At: MOXA, 404/14 / V: săn~, săneț (Pl: și săneți) sn, sen~, seneț sn, sin~, sineț, siniț, ~eț sn, svin~ / Pl: ~ețe / E: slv свинєць] 1 (Înv; Mol) Flintă1. 2 (Rar; pex; lpl) Plumbi de încărcat pușca. 3 Lovitură dată cu o sâneață (1).

seneț sn vz sâneață[1] corectată

  1. În original: vz sineață, care te trimite la cuv. sâneață, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

sineț1 sm [At: BĂCESCU, P. 47 / V: sân~ / Pl: ~i / E: ns cf scr sjenica] (Iht; Ban; Olt) Plătică1 (Brama brama).

SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”.

SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1. – Et. nec.

SÎNEÁȚĂ, sînețe, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma sineață) Pușcă primitivă cu cremene. Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, vrun pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23. Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67. Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319. – Variante: săneáță (SADOVEANU, O. VII 131, ODOBESCU, S. I 65), sineáță (NEGRUZZI, S. I 319) s. f., sîneț (NEGRUZZI, S. I 118) s. n.

arată toate definițiile

Intrare: sâneț
sâneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sâneață
sâneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâneață
  • sâneața
plural
  • sânețe
  • sânețele
genitiv-dativ singular
  • sânețe
  • sâneței
plural
  • sânețe
  • sânețelor
vocativ singular
plural
săneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săneață
  • săneața
plural
  • sănețe
  • sănețele
genitiv-dativ singular
  • sănețe
  • săneței
plural
  • sănețe
  • sănețelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâneț
  • sânețul
  • sânețu‑
plural
  • sânețe
  • sânețele
genitiv-dativ singular
  • sâneț
  • sânețului
plural
  • sânețe
  • sânețelor
vocativ singular
plural
sineață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sineață
  • sineața
plural
  • sinețe
  • sinețele
genitiv-dativ singular
  • sinețe
  • sineței
plural
  • sinețe
  • sinețelor
vocativ singular
plural
săneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siniț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sineț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sineț
  • sinețul
  • sinețu‑
plural
  • sineți
  • sineții
genitiv-dativ singular
  • sineț
  • sinețului
plural
  • sineți
  • sineților
vocativ singular
plural
sâneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sâneață săneață sâneț sineață săneț seneață seneț siniț

  • 1. Pușcă primitivă cu cremene.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: durdă flintă pușcă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, vrun pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23.
      surse: DLRLC
    • Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67.
      surse: DLRLC
    • Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319.
      surse: DLRLC

etimologie:

sineț sâneț

etimologie: