plătică³ sf [At: PAMFILE, CR. 202 / V: plat~, peletic s / Pl: ~ici / E: plată² + -ică] (Mun) 1 Fiecare din cele două jumătăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului. 2 Bucată mare de slănină Si: (reg) plătiță (3).

plătică¹ sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 297 / V: (reg) plot~, plut~ / Pl: ~ici, (rar) ~ice / E: bg платика] (Iht) 1 Pește de apă dulce, cu corpul plat, turtit lateral, acoperit cu solzi mari și moi, lung de 30-40 cm, cu capul mic și scurt Si: cârjancă (Brama brama). 2 (Reg) Caracudă (Carassius carassius). 3 (Mol; îf plutică) Boarcă (Rhodeus sericeus).

PLĂTICĂ¹, plătici, s. f. Pește de apă dulce, cu corpul lat, cu capul mic și scurt, cu solzii moi și cu carnea gustoasă (Abramis brama). Zvîrlugi sprintene și sprințare ca fulgerul, plătici cu solzi de zăpadă. STANCU, D. 205. A-ncălecat, spunînd argatului că merge pînă la Snagov după plătică proaspătă. CARAGIALE, O. III 40. Pune să scoată... o minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462.

PLĂTICĂ¹ ~ci f. Pește de talie medie, cu capul mic și cu corpul plat, de culoare cenușie-întunecată, având reflexe aurii. /<bulg. platika

plătică f. pește de ape dulci, aduce cu crapul, având carnea albă și gustoasă Abramis brama). [Bulg. PLATIKA].

plătícă f., pl. ĭ (bg. platika, id., care e rudă cu vgr. plátax, un fel de pește, și platykós, lat; lat. platessa, un fel de pește, și sp. platija, un pește; pol. platajka, rus. plotica). Un fel de pește fluvial cu solzĭ, alb, lat, lung de vre-o 20-30 de centimetri (ábramis bráma). – Cînd e maĭ mic, se numește cîrjancă; și maĭ mic, băbușcă. V. și sorean. Să nu se confunde cu calcanu! P. înț. de „copac”, V. gledicie.

platică sf vz plătică³

plotică sf vz plătică¹

plutică² sf vz plătică¹

CÎRJANCĂ sf. 🐟 = PLĂTICĂ [cîrjă].

plătică s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

plătică s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

plătică (zool., bot.) s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

plătică (plătici), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).

plătică, plătici s. f. ((intl.) fleac, nimic, chestie neînsemnată.

PLĂTICĂ s. (IHT.) 1. (Abramis brama) (reg.) zorcan. 2. v. cârjancă.

PLĂTICĂ s. (IHT.) 1. (Abramis brama) (reg.) zorcan. 2. (Brama brama) cîrjancă.

plătică, plătici, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.