2 intrări
32 de definiții

Explicative DEX

RUMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. ♦ (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. ♦ (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. Care este roșu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumĕnŭ.

RUMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din fr. rumen.

rumen2, ~ă [At: NECULCE, L. 93 / V: (reg) ~măn, ~min / Pl: ~i, ~e / E: vsl роумѣнъ] 1 a (D. obraji, buze etc.) Care bate în roșu. 2 a Pex, d. oameni) Cu fața îmbujorată Si: roșu (47), rubicond, (îvr) rumenos. 3 sn (Înv) Îmbujorare. 4 sn (Reg) Fard roșu. 5 a (D. fructe și unele alimente) Copt2 (6). 6 a De un roșu-aprins. 7 a Trandafiriu.

rumen1 sn [At: ENC. VET. 450 / Pl: ~e / E: fr rumen] Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor (2).

RUMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din fr. rumen.

RUMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. ♦ (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. ♦ (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare roșu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumĕnŭ.

RUMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraji sau buze) De o culoare care bate în roșu. Iată ochii negri și obrajii rumeni ca o floare de măr. SADOVEANU, O. I 230. Brațul stîng nălțîndu-l, ea-și aduse mîna Pînă peste-obrajii rumeni și învolți. COȘBUC, P. I 250. Copiii lor... cu obrajii rumeni, aprinși și cu ochii scînteietori. VLAHUȚĂ, O. A. 244. Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță. ALECSANDRI, P. P. 33. ♦ (Despre persoane) Cu fața îmbujorată (din cauza unui aflux de sînge). M-am abătut și eu cîteodată, cu vorbe și șăgi, la fetele rumene. SADOVEANU, E. 120. Rumen de timiditate, El se uită-n jos posac. TOPÎRCEANU, P. 242. Rumenă de bucurie se repede înaintea flăcăului. VLAHUȚĂ, O. A. 351. ◊ Fig. Iată vin pe rînd, păreche și pătrund cole-n poiană Bujorelul falnic, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. III 55. ♦ (Despre fructe și despre unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea soarelui sau a focului); copt bine; rumenit. Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde. C. PETRESCU, C. V. 119. Apoi colaci învîrtea... Și-n cuptor îi arunca... Rumeni îi scotea și gata. ALECSANDRI, P. P. 390. 2. (În contexte figurate) De un roșu-aprins; trandafiriu. În apus, se vedeau bucăți rumene de cer, ori nouri vineți în care soarele înflăcărat se cufunda. SADOVEANU, O. III 568. În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. EMINESCU, O. I 171. Și-așa-mi vine, uneori, Să zic rumenelor zori Să mai steie ele-n loc. BELDICEANU, P. 108.

RUMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor.

RUMEN s.n. Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< fr. rumen, cf. lat. rumen].

RUMEN s. n. primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< fr., lat. rumen)

RUMEN1 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune a stomacului în care se înmagazinează alimentele înainte de a fi rumegate; ierbar. /<fr. rumen

RUMEN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre față, buze etc.) Care are o culoare roșiatică, sănătoasă. 2) (despre persoane) Care este îmbujorat la față. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit roșiatic (sub acțiunea soarelui sau a focului). Măr ~. Colac ~. /<sl. rumĕnu

rumen a. 1. roșu închis: obrajii rumeni ca doi bujori; 2. bine copt: bucate rumene. [Slav. RUMIENŬ].

rúmen, -ă adj. (vsl. rumĭenŭ, roș, rumen; bg. sîrb. rumen, rus. rumĭányĭ). Cu fața plină de sănătate: fețe rumene, copiĭ rumenĭ. Bine copt și prăjit: pîne rumenă, o găină rumenă. – În est rumăn, -ănă, pl. tot -enĭ, -ene.

rumăn2 sm vz rumen2

rumin, ~ă a vz rumen2

rúmăn, V. rumen.

Ortografice DOOM

rumen1 adj. m., pl. rumeni; f. rumenă, pl. rumene

rumen2 s. n., pl. rumene

rumen2 s. n., pl. rumene

rumen1 adj. m., pl. rumeni; f. rumenă, pl. rumene

rumen adj. m., pl. rumeni; f. sg. rumenă, pl. rumene

rumen s. n., pl. rumene

Etimologice

RUMEN2, RUMENĂ, rumeni, rumene, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roșu; cf. scr., slovac. rumen)

rumen (rumenă), adj. – Trandafiriu, roșcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roșu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroși; a se face rumen, a se frige ușor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s. f. (roșeață, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniță, s. f. (fard).

Sinonime

RUMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.)

RUMEN adj. 1. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii ~.)

RUMEN adj. 1. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii ~.)

RUMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.)

Expresii și citate

Heute rot, morgen tot (germ. „Azi rumen, mîine mort”) – adică astăzi viu, mîine-n sicriu. Altă expresie germană, foarte populară, prelucrată după un proverb din culegerea lui Sirach (10, 12). Se citează spre a aminti că viața omului e trecătoare. Vezi și: Memento mori! LIT.

Intrare: rumen (adj.)
rumen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumen
  • rumenul
  • rumenu‑
  • rumenă
  • rumena
plural
  • rumeni
  • rumenii
  • rumene
  • rumenele
genitiv-dativ singular
  • rumen
  • rumenului
  • rumene
  • rumenei
plural
  • rumeni
  • rumenilor
  • rumene
  • rumenelor
vocativ singular — —
plural — —
rumin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rumen (s.n.)
rumen2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumen
  • rumenul
  • rumenu‑
plural
  • rumene
  • rumenele
genitiv-dativ singular
  • rumen
  • rumenului
plural
  • rumene
  • rumenelor
vocativ singular —
plural —
rumăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rumen, rumenăadjectiv

  • 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Iată ochii negri și obrajii rumeni ca o floare de măr. SADOVEANU, O. I 230. DLRLC
    • format_quote Brațul stîng nălțîndu-l, ea-și aduse mîna Pînă peste-obrajii rumeni și învolți. COȘBUC, P. I 250. DLRLC
    • format_quote Copiii lor... cu obrajii rumeni, aprinși și cu ochii scînteietori. VLAHUȚĂ, O. A. 244. DLRLC
    • format_quote Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță. ALECSANDRI, P. P. 33. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote M-am abătut și eu cîteodată, cu vorbe și șăgi, la fetele rumene. SADOVEANU, E. 120. DLRLC
      • format_quote Rumen de timiditate, El se uită-n jos posac. TOPÎRCEANU, P. 242. DLRLC
      • format_quote Rumenă de bucurie se repede înaintea flăcăului. VLAHUȚĂ, O. A. 351. DLRLC
      • format_quote figurat Iată vin pe rînd, păreche și pătrund cole-n poiană Bujorelul falnic, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. III 55. DLRLC
    • 1.2. (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. DEX '09 DLRLC
      sinonime: rumenit
      • format_quote Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde. C. PETRESCU, C. V. 119. DLRLC
      • format_quote Apoi colaci învîrtea... Și-n cuptor îi arunca... Rumeni îi scotea și gata. ALECSANDRI, P. P. 390. DLRLC
  • 2. Care este roșu-aprins. DEX '09 DLRLC
    sinonime: trandafiriu
    • format_quote În apus, se vedeau bucăți rumene de cer, ori nouri vineți în care soarele înflăcărat se cufunda. SADOVEANU, O. III 568. DLRLC
    • format_quote În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. EMINESCU, O. I 171. DLRLC
    • format_quote Și-așa-mi vine, uneori, Să zic rumenelor zori Să mai steie ele-n loc. BELDICEANU, P. 108. DLRLC
etimologie:

rumen, rumenesubstantiv neutru

  • 1. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: burduhan
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „rumene” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1