9 definiții pentru rumeior rumeor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior.Var.: rumeór, -oáră adj.] – Rumen2 + suf. -ior.

RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior.Var.: rumeór, -oáră adj.] – Rumen2 + suf. -ior.

RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj. (Și în forma rumeor) Diminutiv al lui rumen2. Se întoarse cu un merișor rumeor și aurit în mînă. ISPIRESCU, U. 5. Tinerică rumeoară Cu cosița gălbioară Cu albaștri ochișori! BOLINTINEANU, O. 8. Buzele ei fragede și rumeioare se resfoiră într-un rîs de nebunatică bucurie. ODOBESCU, S. III 202. Rumeiorii obrăjori sînt tocmai ca doi bujori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. – Variantă: rumeór, -oáră adj.

RUMEÓR, -OÁRĂ adj. v. rumeior.

RUMEÓR, -OÁRĂ adj. v. rumeior.

RUMEÓR, -OÁRĂ adj. v. rumeior.

rumeór și -ĭór, -oáră și -ĭoáră adj. (dim. d. rumen. Cp. cu gălbior). Cam rumen. S. f. O plantă erbacee, numită și cîrmiz vegetal, din ale căreĭ bobițe se scoate un suc roș închis cu care se colorează vinurile (phytolacca decandra). E originară din America de Nord.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rumeiór (-me-ior) adj. m., pl. rumeióri; f. rumeioáră, pl. rumeioáre

rumeiór adj. m. (sil. -me-ior), pl. rumeióri; f. sg. rumeioáră, pl. rumeioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUMEIÓR adj. rumenel, (reg.) rumenuț.

RUMEIOR adj. rumenel, (reg.) rumenuț.

Intrare: rumeior
rumeior adjectiv
  • silabație: -me-ior
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeior
  • rumeiorul
  • rumeioru‑
  • rumeioa
  • rumeioara
plural
  • rumeiori
  • rumeiorii
  • rumeioare
  • rumeioarele
genitiv-dativ singular
  • rumeior
  • rumeiorului
  • rumeioare
  • rumeioarei
plural
  • rumeiori
  • rumeiorilor
  • rumeioare
  • rumeioarelor
vocativ singular
plural
rumeor adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeor
  • rumeorul
  • rumeoru‑
  • rumeoa
  • rumeoara
plural
  • rumeori
  • rumeorii
  • rumeoare
  • rumeoarele
genitiv-dativ singular
  • rumeor
  • rumeorului
  • rumeoare
  • rumeoarei
plural
  • rumeori
  • rumeorilor
  • rumeoare
  • rumeoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)