12 definiții pentru rumen (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÚMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din fr. rumen.

RÚMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din fr. rumen.

rumen1 sn [At: ENC. VET. 450 / Pl: ~e / E: fr rumen] Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor (2).

rumen2, ~ă [At: NECULCE, L. 93 / V: (reg) ~măn, ~min / Pl: ~i, ~e / E: vsl роумѣнъ] 1 a (D. obraji, buze etc.) Care bate în roșu. 2 a Pex, d. oameni) Cu fața îmbujorată Si: roșu (47), rubicond, (îvr) rumenos. 3 sn (Înv) Îmbujorare. 4 sn (Reg) Fard roșu. 5 a (D. fructe și unele alimente) Copt2 (6). 6 a De un roșu-aprins. 7 a Trandafiriu.

RÚMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor.

RÚMEN s.n. Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< fr. rumen, cf. lat. rumen].

RÚMEN s. n. primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< fr., lat. rumen)

RÚMEN1 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune a stomacului în care se înmagazinează alimentele înainte de a fi rumegate; ierbar. /<fr. rumen

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÚMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.)

RUMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.)

Intrare: rumen (s.n.)
rumen2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumen
  • rumenul
  • rumenu‑
plural
  • rumene
  • rumenele
genitiv-dativ singular
  • rumen
  • rumenului
plural
  • rumene
  • rumenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rumen, rumenesubstantiv neutru

  • 1. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: burduhan
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.