12 definiții pentru trandafiriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANDAFIRÍU, -IE, trandafirii, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea trandafirului; roz. 2. Fig. Adj. Luminos, senin, plin de optimism; cu perspective favorabile. 3. S. n. Culoare trandafirie (1). – Trandafir + suf. -iu.

TRANDAFIRÍU, -ÍE, trandafirii, adj. 1. De culoare roz (ca floarea unor trandafiri). 2. Fig. Luminos, senin, plin de optimism; cu perspective favorabile. – Trandafir + suf. -iu.

TRANDAFIRÍU, -ÍE, trandafirii, adj. 1. De culoarea roză a trandafirului. Răsărea soarele și luceau ca unși c-o vopsea trandafirie lăstarii tineri din vîrfurile stejarilor. SADOVEANU, O. VII 37. Obrajii erau trandafirii, gura roșie, ochii înviorați. C. PETRESCU, S. 163. Pleoapele-mi căzură grele peste ochi, ca o perdea neagră cu flori de lumină trandafirie. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ (Adverbial) Cerul se lumina trandafiriu. DUMITRIU, N. 53. Prinsul se cumpăni; ochii i se încruntară și partea de sus a feței se coloră ușor trandafiriu subt năvala sîngelui. SADOVEANU, Z. C. 345. ◊ (Substantivat) Cu toții se îndepărtară spre fagii ale căror culmi străluceau de un trandafiriu aprins. DUMITRIU, N. 209. Trandafiriul caișilor pîlpîia ca un revărsat de ziuă. I. BOTEZ, ȘC. 78. 2. Fig. Luminos, senin, plin de optimism. Ne ținteam cu drag ochii spre steagul roșu... iar în sufletul nostru licăreau dulce zorile trandafirii ale unei lumi fericite. PĂUN-PINCIO, P. 125. ◊ (Adverbial) Îndată văzu existența mai trandafiriu. C. PETRESCU, C. V. 123. Cînd ieșii de la d-na Rădeanu, eram un alt om. Vedeam tot trandafiriu. GANE, N. III 121.

TRANDAFIRÍU, trandafirie (trandafirii) 1) Care este de culoarea florilor de trandafir; roz. 2) fig. Care este plin de optimism. /trandafir + suf. ~iu

trandafiriu a. roșu ca trandafirul.

trandafiríŭ, -íe adj. Ca trandafiru, roș deschis (fr. rose). V. pembe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trandafiríu adj. m., f. trandafiríe; pl. m. și f. trandafiríi

*trandafiríu s. n., art. trandafiríul

trandafiríu adj. m., f. trandafiríe; pl. m. și f. trandafiríi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANDAFIRÍU adj. 1. v. roz. 2. roz, rumen. (Avea un obraz ~.) 3. frez, roșcat, roșiatic. (O rochie ~.) 4. (reg.) ghiurghiuliu, profiriu, (înv.) profir. (Vin ~.)

TRANDAFIRIU adj. 1. roz, (rar) rozatic, roziu, (pop. și fam.) pembe, (reg.) rozosin. (De culoare ~. ) 2. roz, rumen. (Avea un obraz ~.) 3. frez, roșcat, roșiatic. (O rochie ~.) 4. (reg.) ghiurghiuliu, profiriu, (înv.) profir. (Vin ~.)

Intrare: trandafiriu
trandafiriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trandafiriu
  • trandafiriul
  • trandafiriu‑
  • trandafirie
  • trandafiria
plural
  • trandafirii
  • trandafiriii
  • trandafirii
  • trandafiriile
genitiv-dativ singular
  • trandafiriu
  • trandafiriului
  • trandafirii
  • trandafiriei
plural
  • trandafirii
  • trandafiriilor
  • trandafirii
  • trandafiriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)