2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini.V. rugini.

RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini.V. rugini.

ruginire sf [At: MACAROVICI CH. 247 / E: rugini] 1-2 Apariție de rugină (1-2) Si: ruginit1 (1-2). 3 Căpătare de către plante a culorii ruginii (1). 4 (Fig) Învechire. 5 (Fig) Îmbătrânire. 6 (Fig) Ramolire. 7 Apariție a ruginii (12) la plante.

RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. (Fig.) Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri în bivuac într-o pădurice. CAMILAR, N. I 156.

RUGINÍ, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugină (I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual. – Din rugină.

RUGINÍ, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugină (I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual. – Din rugină.

rugini [At: COD. VOR. 132/10 / V: (îrg) ~na, (înv) rugeni, (reg) ~ena / Pzi: ~nesc / E: rugină] 1 vi A face rugină (1). 2 vi (Fig; d. frunze, plante etc.) A căpăta culoarea ruginii (1). 3 vr (Rar; d. dinți) A se acoperi cu tartru. 4-6 virt (Fig) A (se) învechi. 7 vr (Reg; d. plante) A fi atacat de rugină (12). 8 vi (Reg; d. cereale, făină) A începe să fermenteze Si: a se încinge.

RUGINÍ, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fier și obiecte de fier) A prinde rugină. Un adăpost de stuf în care rugineau trei semănători. GALAN, B. I 52. Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește. ALECSANDRI, P. I 59. Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, cîmp etc.). A căpăta culoarea galben-roșiatică a ruginii. Acest măreț și molcom apus de soare, întins ca o coadă de păun peste pădurile care începeau să ruginească. CAMIL PETRESCU, O. I 28. Era toamnă. Codrul de fagi începuse a rugini. VLAHUȚĂ, O. A. 503. 3. Refl. Fig. A se învechi, a nu mai corespunde, a nu mai fi actual. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5.

A SE RUGINÍ se ~éște intranz. pop. (despre concepții, idei etc.) A nu mai fi actual; a se perima. /Din rugină

A RUGINÍ ~éște 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugină; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugină. 3) fig. (despre vegetația de toamnă) A căpăta o culoare asemănătoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roșcat. 2. tranz. A face să se acopere cu rugină; a oxida. Umezeala ~ește metalele. /Din rugină

ruginì v. 1. a face să prinză rugină: umezeala ruginește fierul; 2. fig. a se altera din lipsă de exercițiu: vechile instituții se șterg, s’au ruginit GR. AL.

ruginésc v. intr. (d. rugină). Prind rugină: feru ruginește în apă. V. tr. Fac să ruginească: apa ruginește feru. V. refl. Cuțitu s’a ruginit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ruginire s. f., g.-d. art. ruginirii; pl. ruginiri

ruginíre s. f., g.-d. art. ruginírii; pl. ruginíri

!rugini (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ruginește, 3 pl. ruginesc, imperf. 3 sg. ruginea; conj. prez. 3 să ruginească

rugini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ruginesc, imperf. 3 sg. ruginea; conj. prez. 3 să ruginească

ruginí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ruginésc, imperf. 3 sg. rugineá; conj. prez. 3 sg. și pl. rugineáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUGINIRE s. (CHIM.) oxidare, oxidație, (pop.) coclire. (~ unui metal.)

RUGINI vb. (CHIM.) a (se) oxida, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i rugini (cuiva) armătura expr. (er.d. bărbați) a-și pierde virilitatea, a rămâne impotent.

Intrare: ruginire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruginire
  • ruginirea
plural
  • ruginiri
  • ruginirile
genitiv-dativ singular
  • ruginiri
  • ruginirii
plural
  • ruginiri
  • ruginirilor
vocativ singular
plural
Intrare: rugini
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rugini
  • ruginire
  • ruginit
  • ruginitu‑
  • ruginind
  • ruginindu‑
singular plural
  • ruginește
  • ruginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ruginesc
(să)
  • ruginesc
  • rugineam
  • ruginii
  • ruginisem
a II-a (tu)
  • ruginești
(să)
  • ruginești
  • rugineai
  • ruginiși
  • ruginiseși
a III-a (el, ea)
  • ruginește
(să)
  • ruginească
  • ruginea
  • rugini
  • ruginise
plural I (noi)
  • ruginim
(să)
  • ruginim
  • rugineam
  • ruginirăm
  • ruginiserăm
  • ruginisem
a II-a (voi)
  • ruginiți
(să)
  • ruginiți
  • rugineați
  • ruginirăți
  • ruginiserăți
  • ruginiseți
a III-a (ei, ele)
  • ruginesc
(să)
  • ruginească
  • rugineau
  • rugini
  • ruginiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruginire, ruginirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) rugini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri în bivuac într-o pădurice. CAMILAR, N. I 156. DLRLC
etimologie:
  • vezi rugini DEX '98 DEX '09

rugini, ruginescverb

  • 1. intranzitiv A se acoperi cu rugină, a se umple de rugină, a prinde rugină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un adăpost de stuf în care rugineau trei semănători. GALAN, B. I 52. DLRLC
    • format_quote Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește. ALECSANDRI, P. I 59. DLRLC
    • format_quote Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest măreț și molcom apus de soare, întins ca o coadă de păun peste pădurile care începeau să ruginească. CAMIL PETRESCU, O. I 28. DLRLC
    • format_quote Era toamnă. Codrul de fagi începuse a rugini. VLAHUȚĂ, O. A. 503. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5. DLRLC
etimologie:
  • rugină DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.