13 definiții pentru perima

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERIMA, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi. ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer.

PERIMA, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi. ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer.

perima vr [At: ALEXI, W. / Pzi: 3 ~ează, ~ri / E: fr périmer] 1 (Jur; d. acțiuni, căi de atac, executări silite în procese civile) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. 2 (D. idei, concepții, teorii etc.) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă. 3 A ieși din uz. 4 A se înveseli. 5 A se demoda. corectat(ă)

PERIMA, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A se învechi, a ieși din uz; a nu mai fi actual, curent; a se demoda. ♦ (Jur.; despre un proces, un recurs etc.) A se stinge pentru nelucrare în termenul legal, însă numai în fața instanței respective.

PERIMA vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ♦ (Jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. [< fr. périmer, cf. lat. perimere – a anula].

PERIMA vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ◊ (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. (< fr. périmer, lat. perimere)

A SE PERIMA pers. 3 se ~ea intranz. 1) (despre idei, concepții) A-și pierde valoarea o dată cu trecerea timpului; a deveni neactual. 2) (despre acțiuni judiciare) A se anula în mod automat din cauza depășirii termenului prevăzut de lege. /<fr. périmer

perimà v. Jur. a se pierde un proces din lipsă de urmărire la timp.

*periméz (mă) v. refl. (fr. périmer, d. lat. pér-imo, -imere, -emptum, a nimici, d. émere, a cumpăra. V. iredent, peremptoriŭ, prompt). Jur. Mă sting pin prescripțiune, vorbind de o procedură. Pin ext. Perd valoarea din cauza expirăriĭ terminuluĭ de valabilitate, vorbind de bilete, de mandate ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perima (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se perimea, imperf. 3 pl. se perimau; conj. prez. 3 să se perimeze; ger. perimându-se

!perima (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se perimea

perima vb., ind. prez. 3 sg. și pl. perimea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERIMA vb. a se demoda, a se învechi. (Aceste practici s-au ~.)

Intrare: perima
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perima
  • perimare
  • perimat
  • perimatu‑
  • perimând
  • perimându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • perimea
(să)
  • perimeze
  • perima
  • perimă
  • perimase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • perimea
(să)
  • perimeze
  • perimau
  • perima
  • perimaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perimaverb

  • 1. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. științe juridice (Despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: anula
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.