2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RONDÁ, rondez, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou.

RONDÁ, rondez, vb. I. Intranz. (Mar.) A executa un rondou (2). – Din rondou.

RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou1 (2). (< rondou1)

RÓNDĂ, ronde, adj. f. (În expr.) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase, neaplecate nici la dreapta, nici la stînga. S-a pus d. Niță pe brînci... exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri... gotice, batarde, ronde. CARAGIALE, O. II 245. Peniță rondă = peniță specială cu vîrful lat, cu care se pot scrie litere ronde.

RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond2 (2) [în DN]. [< fr. ronde].

RÓNDĂ1 adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)

RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)

rondă f. 1. danț în rond; 2. notă de muzică ce prețuiește două albe; 3. un fel de scrisoare ale cării trăsături sunt aproape perpendiculare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rondá vb., ind. prez. 1 sg. rondéz, 3 sg. și pl. rondeáză

róndă adj. f., pl. rónde

Intrare: ronda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ronda
  • rondare
  • rondat
  • rondatu‑
  • rondând
  • rondându‑
singular plural
  • rondea
  • rondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rondez
(să)
  • rondez
  • rondam
  • rondai
  • rondasem
a II-a (tu)
  • rondezi
(să)
  • rondezi
  • rondai
  • rondași
  • rondaseși
a III-a (el, ea)
  • rondea
(să)
  • rondeze
  • ronda
  • rondă
  • rondase
plural I (noi)
  • rondăm
(să)
  • rondăm
  • rondam
  • rondarăm
  • rondaserăm
  • rondasem
a II-a (voi)
  • rondați
(să)
  • rondați
  • rondați
  • rondarăți
  • rondaserăți
  • rondaseți
a III-a (ei, ele)
  • rondea
(să)
  • rondeze
  • rondau
  • ronda
  • rondaseră
Intrare: rondă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rondă
  • ronda
plural
  • ronde
  • rondele
genitiv-dativ singular
  • ronde
  • rondei
plural
  • ronde
  • rondelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)