rond, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: ront / Pl: ~uri sn, ~e sf af / E: fr rond, ronde, ger Ronde] 1 sn Figură, corp, contur în formă de cerc. 2 sn Piațetă circulară de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea o plantație de flori sau un monument la mijloc. 3 sn Strat de flori (de obicei circular) ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 4 sn (rar sf) Inspecție făcută în timpul nopții la posturile de pază ale unei garnizoane sau ale unei unități militare. 5 sm (Pex) Militar, de obicei ofițer, care face rondul (4). 6 sn (Îs) Ofițer de ~ Ofițer care controlează santinelele pe garnizoană. 7 sn (Îe) A fi de ~ A fi însărcinat cu inspecția santinelelor. 8 sn (Îe) A-și face ~ul A face inspecția santinelelor. 9 sn (Îae) A face un control. 10 sn (Îae) A da o raită. 11 a (Rar) Rotund (1). 12 a (Îs) Scriere ~ă Scriere cu litere rotunde, groase și drepte. 13 a (Îs) Peniță ~ă Peniță specială cu vârful lat, pentru scrierea rondă (12). 14 sf (Muz; înv) Notă întreagă. 15 sf (Înv) Manta femeiască lungă și fără mâneci, care se purta în trecut Si: (înv) rotondă.