opțiuni
  • info

10 definiții pentru rondou (loc, manevră)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RONDOU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.

RONDOU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.

rondou sn [At: VORNIC, P. 54 / V: ~don / Pl: ~ri / E: fr rondeau] 1 Loc de formă circulară (în grădini, piețe, localuri). 2 (Mar) Operație de schimbare a direcției de înaintare a unei nave cu 180°.

RONDOU, rondouri, s. n. Loc de formă circulară (amenajat în grădini, în piețe, în localuri). Răzbiră dinspre rondoul de dans strigăte. VORNIC, P. 54. ♦ Manevră prin care se schimbă direcția unei nave cu un număr mare de grade. Alunecăm încet, făcînd rondoul în fața cheiului. BART, S. M. 14.

RONDOU1 s.n. Loc circular (amenajat în grădini, în localuri). 2. Manevră de schimbare a direcției unei nave; semn care indică o dată sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau].

RONDOU1 s. n. 1. loc circular (în grădini, în localuri). 2. schimbare cu 180° a direcției unei nave; drumul descris de nava care execută o asemenea întoarcere. (< fr. rondeau)

RONDOU ~ri n. 1) rar Loc special amenajat (în grădini, localuri etc.) de formă circulară. ~ de dans. 2) Manevră de schimbare a direcției unei nave (în sens opus). /<fr. rondeau

rondon sn vz rondou

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rondou (loc; manevră) s. n., art. rondoul; pl. rondouri

rondou (loc, manevră) s. n., art. rondoul; pl. rondouri

rondou (loc circular, manevră, poezie) s. n., art. rondoul; pl. rondouri

Intrare: rondou (loc, manevră)
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rondou
  • rondoul
  • rondou‑
plural
  • rondouri
  • rondourile
genitiv-dativ singular
  • rondou
  • rondoului
plural
  • rondouri
  • rondourilor
vocativ singular —
plural —
rondon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rondou, rondourisubstantiv neutru

  • 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Răzbiră dinspre rondoul de dans strigăte. VORNIC, P. 54. DLRLC
  • 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Alunecăm încet, făcînd rondoul în fața cheiului. BART, S. M. 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.