romaniță sf [At: GRECESCU, FL. 315 / V: (reg) rămân~, ~măn~ (A și: romăn~), ~men~, ~mn~, romonit, romon~ (A și: romon~), ~mun~, rum~, rumăn~, rumân~ / E: roman² + -iță cf ucr романець] 1 (Bot; șîc ~ bună, ~ mică) Mușețel (Matricaria chamomilla). 2 (Șîc ~ nemirositoare, ~ neadevărată, reg, ~ puturoasă) Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar neparfumată Si: (reg) chioara-găinii, mărăriță, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romon (2)-bolund, tătăiși (Matricaria inodora). 3 (Șîc ~ de munte) Planta Achillea schurii. 4 (Reg; îc) ~ de-câmp, ~ proastă Plantă erbacee cu flori ca ale mușețelului Si: (reg) mărucă, mărună, măruncă, mușețel-prost, roman² (7) (Anthemis arvensis). 5 (Bot; reg; îc) ~-mare Aurată² (2) (Anthemis nobilis). 6 (Bot; șîc ~- galbenă, romăniță mare galbenă) Floare (33)-de-perină (Anthemis tinctoria). 7-9 (Bot; șîc ~ mare) Margaretă (Chrysanthemum carinatum, leucanthem și rotundifolium). 10 (Îc) ~-puturoasă, ~-proastă, ~ța-câinelui Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori ca ale mușețelului Si: (reg) fulică, fulin, mărarul-câinelui, mărună, măruncă, momoriță, mușețel-prost, ochiul-boului, roman² (7)-puturos, romanoi (Anthemis cotula). 11 (Bot; îc) ~-de-grădină Granat² (Chrysantheum parthenium). 12 (Bot; îc) Romoniță-turcească Floarea (78)-raiului (Chiysantheum cinerariae folium). 13 (Bot; îc) Rumăniță-mare Floarea (27)-soarelui (Helianthus annuus). 14 (Îc) -rea Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 (Îc) ~ța-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 16 (Art.; șîf romonița) Horă urmată de sârbă. 17 Melodie după care se execută romanița (16)

romăniță sf vz romaniță

românit, ~ă a [At: CR (1830), 334²/25 / V: rum~ / Pl: ~iți, ~e / E: români] (Înv) 1 Românizat (1). 2 Tradus în românește Si: românizat (3).

româniță sf vz romaniță

romeniță sf vz romaniță

romniță sf vz romaniță

romoniț sm vz romaniță

romoniță sf vz romaniță

rumaniță sf vz romaniță

rumăniță sf vz romaniță

rumânit, ~ă a vz românit

rumâniță sf vz romaniță

ROMANIȚĂ, romanițe, s. f. Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar mai mare decît acesta (Anthemis). Fetele strîng soponele, romaniță, măzăriche. SADOVEANU, O. II 189. Cu o măiastră ușurință, rupse un mare și frumos fir de romaniță albă. HOGAȘ, M. N. 102. – Accentuat și: (Mold.) romaniță. – Variante: romăniță (ALECSANDRI, P. III 55), romîniță (GALACTION, O. I 344) s. f.

ROMÎNIȚĂ s. f. v. romaniță.

ROMANIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee anuală, cu frunze alterne divizate și cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în medicină; mușețel. 2) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. [G.-D. romaniței] /roman + suf. ~iță

rómăniță (Mold. sud) și -íță (nord) f., pl. e (rut. rumánecĭ și rumĕánok, rus. romén, romáška, pol. rumaniec, rumian, d. germ. römische kamille, id. V. róman). Mușățel. – În Trans. Olt. romoniță.

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

romaniță (romanițe), s. f. – 1. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). – 3. Mușețel-prost (Anthemis cotula). – Var. romăniță, romoniță. De la roman „romaniță puturoasă, crizantemă” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318), cf. sb. ramenka „mușețel”, sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”, rus. romannik „vetrice”.

Romănița v. Romănit 5.

ANTHEMIS L., ROMANIȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din Europa, cca 98 specii, erbacee, cu receptacul paleaceu, florile centrale tubuloase, cele radiale ligulate, oblongi, numeroase, dispuse în capitule înconjurate de un involucru semiglobulos sau plan, cu foliole imbricate. Frunze adînc-divizate, alterne, fără stipele.

ROMANIȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată v. romaniță nemirositoare; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.

ROMANIȚĂ s. v. granat, mușețel, spilcuță.

ROMANIȚĂ PROASTĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ PUTUROASĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ-MARE s. v. crizantemă, dumitriță, margaretă, tufănică.

ROMANIȚĂ-PUTUROASĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

ROMÂNIT adj. v. românizat.

romaniță s. v. GRANAT. MUȘEȚEL. SPILCUȚĂ.

ROMANIȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată (Matricaria inodora) = romaniță nemirositoare, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărărită, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.

romaniță proastă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

romaniță puturoasă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

românit adj. v. ROMÂNIZAT.

romaníță, romanițe, (româniță), s.f. (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla). ■ (med. pop.) La răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc. – Din pol. rumianiec, ucr. romanec' (DEX); din roman „mușețel; crizantemă” (Miklosich, Cihac, după DER) + suf. -iță (MDA).

romaniță, romanițe, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla). ♦ (med. pop.) Plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc. (Borza, 1968: 107). – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’ (DEX); din roman „mușețel; crizantemă” (Miklosich, Cihac, cf. DER) + suf. -iță (MDA).

romaniță, -e, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla); plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc (Borza 1968: 107). – Din roman „mușețel” (< ucr. roman) + -iță, cf. pol. rumianiec, ucr. romanec.