33 de definiții pentru romaniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMANIȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăniță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

ROMANIȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăniță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

romaniță sf [At: GRECESCU, FL. 315 / V: (reg) rămân~, ~măn~ (A și: romăn~), ~men~, ~mn~, romonit, romon~ (A și: romon~), ~mun~, rum~, rumăn~, rumân~ / E: roman2 + -iță cf ucr романець] 1 (Bot; șîc ~ bună, ~ mică) Mușețel (Matricaria chamomilla). 2 (Șîc ~ nemirositoare, ~ neadevărată, reg, ~ puturoasă) Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar neparfumată Si: (reg) chioara-găinii, mărăriță, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romon (2)-bolund, tătăiși (Matricaria inodora). 3 (Șîc ~ de munte) Planta Achillea schurii. 4 (Reg; îc) ~ de-câmp, ~ proastă Plantă erbacee cu flori ca ale mușețelului Si: (reg) mărucă, mărună, măruncă, mușețel-prost, roman2 (7) (Anthemis arvensis). 5 (Bot; reg; îc) ~-mare Aurată2 (2) (Anthemis nobilis). 6 (Bot; șîc ~- galbenă, romăniță mare galbenă) Floare (33)-de-perină (Anthemis tinctoria). 7-9 (Bot; șîc ~ mare) Margaretă (Chrysanthemum carinatum, leucanthem și rotundifolium). 10 (Îc) ~-puturoasă, ~-proastă, ~ța-câinelui Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori ca ale mușețelului Si: (reg) fulică, fulin, mărarul-câinelui, mărună, măruncă, momoriță, mușețel-prost, ochiul-boului, roman2 (7)-puturos, romanoi (Anthemis cotula). 11 (Bot; îc) ~-de-grădină Granat2 (Chrysantheum parthenium). 12 (Bot; îc) Romoniță-turcească Floarea (78)-raiului (Chiysantheum cinerariae folium). 13 (Bot; îc) Rumăniță-mare Floarea (27)-soarelui (Helianthus annuus). 14 (Îc) -rea Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 (Îc) ~ța-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 16 (Art.; șîf romonița) Horă urmată de sârbă. 17 Melodie după care se execută romanița (16)

ROMANIȚĂ, romanițe, s. f. Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar mai mare decît acesta (Anthemis). Fetele strîng soponele, romaniță, măzăriche. SADOVEANU, O. II 189. Cu o măiastră ușurință, rupse un mare și frumos fir de romaniță albă. HOGAȘ, M. N. 102. – Accentuat și: (Mold.) romaniță. – Variante: romăniță (ALECSANDRI, P. III 55), romîniță (GALACTION, O. I 344) s. f.

ROMANIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee anuală, cu frunze alterne divizate și cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în medicină; mușețel. 2) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. [G.-D. romaniței] /roman + suf. ~iță

ROMĂNIȚĂ s. f. v. romaniță.

rómăniță (Mold. sud) și -íță (nord) f., pl. e (rut. rumánecĭ și rumĕánok, rus. romén, romáška, pol. rumaniec, rumian, d. germ. römische kamille, id. V. róman). Mușățel. – În Trans. Olt. romoniță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROMANIȚĂ s. v. granat, mușețel, spilcuță.

ROMANIȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată v. romaniță nemirositoare; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.

ROMANIȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată (Matricaria inodora) = romaniță nemirositoare, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărărită, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.

romaniță s. v. GRANAT. MUȘEȚEL. SPILCUȚĂ.

ROMANIȚĂ PROASTĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ PUTUROA s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ-MARE s. v. crizantemă, dumitriță, margaretă, tufănică.

ROMANIȚĂ-PUTUROA s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

romaniță proastă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

romaniță puturoa s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

romaniță (romanițe), s. f.1. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). – 3. Mușețel-prost (Anthemis cotula). – Var. romăniță, romoniță. De la roman „romaniță puturoasă, crizantemă” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318), cf. sb. ramenka „mușețel”, sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”, rus. romannik „vetrice”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

romaniță, romanițe, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla). ♦ (med. pop.) Plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc. (Borza, 1968: 107). – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’ (DEX); din roman „mușețel; crizantemă” (Miklosich, Cihac, cf. DER) + suf. -iță (MDA).

romaniță, -e, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla); plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc (Borza 1968: 107). – Din roman „mușețel” (< ucr. roman) + -iță, cf. pol. rumianiec, ucr. romanec.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTHEMIS L., ROMANIȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din Europa, cca 98 specii, erbacee, cu receptacul paleaceu, florile centrale tubuloase, cele radiale ligulate, oblongi, numeroase, dispuse în capitule înconjurate de un involucru semiglobulos sau plan, cu foliole imbricate. Frunze adînc-divizate, alterne, fără stipele.

Intrare: romaniță
romaniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romaniță
  • romanița
plural
  • romanițe
  • romanițele
genitiv-dativ singular
  • romanițe
  • romaniței
plural
  • romanițe
  • romanițelor
vocativ singular
plural
romăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romăniță
  • romănița
plural
  • romănițe
  • romănițele
genitiv-dativ singular
  • romănițe
  • romăniței
plural
  • romănițe
  • romănițelor
vocativ singular
plural
rumâniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rumăniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
româniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • româniță
  • românița
plural
  • românițe
  • românițele
genitiv-dativ singular
  • românițe
  • româniței
plural
  • românițe
  • românițelor
vocativ singular
plural
romeniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
romniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
romoniț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
romoniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

romaniță, romanițesubstantiv feminin

  • 1. botanică regional Mușețel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mușețel
    • format_quote Fetele strîng soponele, romaniță, măzăriche. SADOVEANU, O. II 189. DLRLC
    • format_quote Cu o măiastră ușurință, rupse un mare și frumos fir de romaniță albă. HOGAȘ, M. N. 102. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.