romaniță, romanițe, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla). ♦ (med. pop.) Plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc. (Borza, 1968: 107). – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’ (DEX); din roman „mușețel; crizantemă” (Miklosich, Cihac, cf. DER) + suf. -iță (MDA).