romaníță, romanițe, (româniță), s.f. (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla). ■ (med. pop.) La răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc. – Din pol. rumianiec, ucr. romanec' (DEX); din roman „mușețel; crizantemă” (Miklosich, Cihac, după DER) + suf. -iță (MDA).