3 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROÍT s. n. Roire. – V. roi2.

roit3 s [At: PANȚU, Pl. / A: nct / E: nct] (Bot; Trs) Arnică (1) (Arnica montana).

roit2 sn [At: CV 1951 nr. 3, 44 / Pl: ~uri / E: mg rojt] (Reg) 1 (Mpl) Ciucure (2). 2 Franj (2). 3 Uruioc. 4 Tiv. 5 Ornament din șnur pe partea de sus a cioarecilor.

roit1 sn [At: ECONOMIA, 125/2 / Pl: ~uri / E: roi3] Roire (1).

ROÍT s. n. Roire. Camera zumzuia discret, ca un stup în ajunul roitului. REBREANU, R. I 195.

roít n., pl. urĭ. Acțiunea de a roi de multe orĭ: roitu albinelor.

ROÍ2, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou adăpost și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, sb. rojiti.

roi3 vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: bg роя] 1 (D. albine) A pleca în grup pentru căutarea unui nou adăpost. 2 (Pex; d. stupi) A da naștere unei noi familii de albine. 3 (Reg; îe) A ~t stupul popii A murit cineva. 4 (Pex; d. insecte sau păsări mici) A zbura în grupuri dintr-o parte într-alta. 5 (D. oameni). A se răspândi în grupuri pornind din același loc. 6 (D. oameni) A umbla dintr-o parte într-alta. 7 (D. obiecte, fenomene) A se mișca dintr-o parte într-alta.

ROÍ3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

ROÍ3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburînd în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre orice insecte și păsări mici) a se mișca în număr mare de colo pînă colo. În juru-i roiesc albinele ca o pleavă de aur, scînteietoare la bătaia piezișă a razelor. SADOVEANU, O. VII 205. La picioarele noastre roia o grămadă de furnici. SAHIA, N. 61. Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. I 493. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. A fi roit știubeiul ceala acuma vro trei! CONTEMPORANUL, VIII 99. ♦ (Despre oameni) A se răspîndi în grupuri, pornind din același loc; a umbla forfotind de colo pînă colo. O droaie de tineri... roiau în jurul ei. BART, E. 104. De pe atunci au trebuit să fie îmbelșugate și atrăgătoare locurile acestea, pentru ca să roiască și să s-așeze pe-aici popoare venite din depărtări așa de mari. VLAHUȚĂ, R. P. 44. Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Despre lucruri în mișcare) Tractoarele... trăgeau plugurile cu semeție, roind de-a latul pămînturilor alăturate. MIHALE, O. 197. Zăpada măruntă roia licărind în jurul nostru. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Fig. Ariile roiau limpezi... în mintea lui. EMINESCU, N. 69.

ROÍ3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburînd în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo pînă colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se răspîndi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo pînă colo. – Sb. roiti.

A ROÍ ~iésc intranz. 1) (despre albine) A părăsi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, păsări) A zbura în număr mare (ca un roi). 3) fig. (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a mișuna; a fojgăi; a foșni. /<bulg. roja, sb. rojiti

roì v. 1. a se aduna în roiuri, vorbind de albinele cari ies din stup; 2. a sbura sbârnăind, a se revărsa: călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn EM.

roĭésc v. intr. (d. roĭ). Plec dintr’un stup și formez un roĭ noŭ care va fi pus în alt stup, vorbind de albine. Zbor saŭ alerg împrăștiat și în mare număr: albinele roĭaŭ în prejuru florilor, călărețiĭ roĭaŭ pe cîmp. Fig. Iron. Dispar pin furt saŭ risipă: baniĭ aŭ roit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!roi1 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. roiește, 3 pl. roiesc, imperf. 3 sg. roia; conj. prez. 3 să roiască

roi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiesc, imperf. 3 sg. roia; conj. prez. 3 să roiască

roí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 sg. și pl. roiáscă

roi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiesc, conj. roiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROÍT s. roire, roiște. (~ albinelor.)

ROIT s. v. canaf, ciucure, franj, tiv, tivitură.

ROÍT s. v. arnică, podbal-de-munte.

ROIT s. roire, roiște. (~ albinelor.)

roit s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ. TIV. TIVITURĂ.

ROI vb. a se agita, a colcăi, a se foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea ~ pe străzi.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

róit, roituri, s.n. – (reg.) 1. Ciucure, franj. 2. Partea de jos a gacilor; tiv (Hotea, 2006). – Din magh. rojt „franj” (MDA).

róit, -uri, s.n. – 1. Ciucure, franj. 2. Partea de jos a gacilor; tiv (Hotea 2006). – Din magh. rojt „franj”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROIT < magh. rojt „ciucure”. 1. – s. (Bihor). 2. Roita b. (Ard). 3. Roite, ard., 1726 (Paș). 4. Roaita b., ard. (Paș); Roaită, Vasile, ard. 5. Cu h: Hroită, Drăgan, mold. (16 A III 45). 6. Cf. Hroiot, adversarul lui Ștefan cel Mare din 1486, venit cu oaste ungurească.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o da roită expr. (intl.) a dispărea de la locul unei razii.

roi, roiesc v. r. a se retrage în mare grabă; a fugi dintr-un loc

Intrare: Roit
nume propriu (I3)
  • Roit
Intrare: roit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roit
  • roitul
  • roitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • roit
  • roitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: roi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roi
  • roire
  • roit
  • roitu‑
  • roind
  • roindu‑
singular plural
  • roiește
  • roiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roiesc
(să)
  • roiesc
  • roiam
  • roii
  • roisem
a II-a (tu)
  • roiești
(să)
  • roiești
  • roiai
  • roiși
  • roiseși
a III-a (el, ea)
  • roiește
(să)
  • roiască
  • roia
  • roi
  • roise
plural I (noi)
  • roim
(să)
  • roim
  • roiam
  • roirăm
  • roiserăm
  • roisem
a II-a (voi)
  • roiți
(să)
  • roiți
  • roiați
  • roirăți
  • roiserăți
  • roiseți
a III-a (ei, ele)
  • roiesc
(să)
  • roiască
  • roiau
  • roi
  • roiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roitsubstantiv neutru

  • 1. Roire, roiște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Camera zumzuia discret, ca un stup în ajunul roitului. REBREANU, R. I 195. DLRLC
etimologie:

roi, roiescverb

  • 1. impersonal (Despre albine) A ieși din stup zburând în roiuri spre a-și căuta un nou adăpost și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În juru-i roiesc albinele ca o pleavă de aur, scînteietoare la bătaia piezișă a razelor. SADOVEANU, O. VII 205. DLRLC
    • format_quote La picioarele noastre roia o grămadă de furnici. SAHIA, N. 61. DLRLC
    • format_quote Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. I 493. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A fi roit știubeiul ceala acuma vro trei! CONTEMPORANUL, VIII 99. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O droaie de tineri... roiau în jurul ei. BART, E. 104. DLRLC
      • format_quote De pe atunci au trebuit să fie îmbelșugate și atrăgătoare locurile acestea, pentru ca să roiască și să s-așeze pe-aici popoare venite din depărtări așa de mari. VLAHUȚĂ, R. P. 44. DLRLC
      • format_quote Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
      • 1.1.1. Folosit și despre lucruri în mișcare. DLRLC
        • format_quote Tractoarele... trăgeau plugurile cu semeție, roind de-a latul pămînturilor alăturate. MIHALE, O. 197. DLRLC
        • format_quote Zăpada măruntă roia licărind în jurul nostru. SADOVEANU, O. I 400. DLRLC
        • format_quote figurat Ariile roiau limpezi... în mintea lui. EMINESCU, N. 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.