9 definiții pentru roire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROÍRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi2 și rezultatul ei; p. ext. zbor agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări; roiște, roit. – V. roi2.

roire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: roi3] 1 Plecare în roi a albinelor din stup, pentru a întemeia o nouă familie Si: roiște (1), roit1 (1). 2 Zborul unui număr mare de insecte sau păsări. 3 Mișcare zgomotoasă de oameni Si: forfotă (1). 4 (În feudalism) Fenomen social de desprindere a unui grup de membri ai unei obști cu conducător și plecarea lui în altă parte pentru a întemeia o nouă obște.

ROÍRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi3 și rezultatul ei; p. ext. zbor agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări; roiște, roit. – V. roi3.

ROÍRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi; ieșirea unui grup de albine dintr-un stup, pentru a întemeia un stup nou; p. ext. zborul agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări. Un cîntec nesfîrșit, încet, dulce, ieșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8. ◊ Fig. Cum sta ascultînd prin roirile fulgilor,deodată fu izbit de glas jalnic omenesc. SADOVEANU, O. VII 365.

roire f. ieșirea albinelor din stup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roíre s. f., g.-d. art. roírii; pl. roíri

roíre s. f., g.-d. art. roírii; pl. roíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROIRE s. roiște, roit. (~ albinelor.)

Intrare: roire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roire
  • roirea
plural
  • roiri
  • roirile
genitiv-dativ singular
  • roiri
  • roirii
plural
  • roiri
  • roirilor
vocativ singular
plural