ROIRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi² și rezultatul ei; p. ext. zbor agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări; roiște, roit. – V. roi².

roire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: roi³] 1 Plecare în roi a albinelor din stup, pentru a întemeia o nouă familie Si: roiște (1), roit¹ (1). 2 Zborul unui număr mare de insecte sau păsări. 3 Mișcare zgomotoasă de oameni Si: forfotă (1). 4 (În feudalism) Fenomen social de desprindere a unui grup de membri ai unei obști cu conducător și plecarea lui în altă parte pentru a întemeia o nouă obște.

ROIRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi³ și rezultatul ei; p. ext. zbor agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări; roiște, roit. – V. roi³.

ROIRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi; ieșirea unui grup de albine dintr-un stup, pentru a întemeia un stup nou; p. ext. zborul agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări. Un cîntec nesfîrșit, încet, dulce, ieșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8. ◊ Fig. Cum sta ascultînd prin roirile fulgilor, – deodată fu izbit de glas jalnic omenesc. SADOVEANU, O. VII 365.

roire f. ieșirea albinelor din stup.

roire s. f., g.-d. art. roirii; pl. roiri

roire s. f., g.-d. art. roirii; pl. roiri

roire s. f., g.-d. art. roirii; pl. roiri

ROIRE s. v. roit.

ROIRE s. roiște, roit. (~ albinelor.)