ROINIȚĂ², roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăcină, melisă (Melissa officinalis). – Roi¹ + suf. -niță.^[1]

ROINIȚĂ¹, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portabil cu care se prinde un roi¹ nou. – Din sb. rojnica.

roiniță² sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: ns cf roiniță] 1 Plantă erbacee din familia labialelor cu flori albe cu miros plăcut, cu frunze ovale cu calități stimulente și antispasmodice Si: melisă, (reg) buruiana-stupului, busuiocul-stupului, cătușnică, floarea-stupului, iarba-albinelor, izma stupilor, lămăiță, mătăcină, mierea-ursului, mintă-turcească, motoacă, poala-Sfintei-Marii, răstupească, roiște (1), stupelniță, voioșvită-de-albini {Melissa officinalis). 2 (Bot) Mătăcină (1) (Dracocephalum moldavicum). 3 Planta Amanita caesarea.

roiniță¹ sf [At: HEM, 744 / Pl: ~țe / E: bg ройница] (Pop) Stup mic pentru prins un roi nou de albine.

ROINIȚĂ¹, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi² nou. – Din scr. rojnica.

ROINIȚĂ², roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăcină, melisă (Melissa officinalis). – Roi² + suf. -niță.

ROINIȚĂ, roinițe, s. f. I. Plantă erbacee cu flori albe și miros plăcut, care crește prin păduri sau se cultivă, fiind căutată de albine; frunzele se întrebuințează în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice (Melissa officinalis); melisă. II. Stup mic, portativ, cu care se prinde un roi de albine plecate să întemeieze un stup nou. Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului... dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50.

ROINIȚĂ² ~e f. Plantă erbacee meliferă, cu flori mici, plăcut mirositoare, cu frunze ovale, folosită în medicină. /roi + suf. ~iță

ROINIȚĂ¹ ~e f. pop. Stup mic portativ, cu care se prind roiurile. /<sb. rojnica

roiniță f. 1. mic stup purtăreț în care se prinde noul roiu; 2. sau iarba stupului, plantă foarte aromatică, mult căutată de albine, cu care se freacă stupul când se roiește întâiu (Melissa).

róĭniță f., pl. e (d. roĭ, fiind-că cu ĭa se atrag în stup albinele care aŭ roit). Est. Melisă. Un fel de cutie saŭ bănicĭoară care se freacă cu melisă și în care, fiind pusă într’o prăjină, se prind albinele care aŭ roit și s’aŭ oprit sus. (Cînd s’aŭ oprit jos, le prinzĭ direct în stup).

roiniță (pop.) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

roiniță (pop.) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

roiniță (stup, plantă) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

RÓINIȚĂ¹ (< scr.) s. f. Stup mic portabil, folosit la capturarea roiurilor de albine.

RÓINIȚĂ² (< roi²) s. f. Plantă erbacee perenă, din familia labiatelor, cu rizom, orizontal, tulpină înaltă de 30-80 cm, cu frunze ovale și cu flori albe sau liliachii, plăcut mirositoare, așezate în verticile axilare (Melissa officinalis). Din frunze se extrage un ulei volatil, utilizat în ind. farmaceutică. Folosită de apicultori pentru atragerea în r. (1) a roiurilor de albine. R. este și o bună plantă meliferă.

MELISSA L., ROINIȚĂ, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni mediteraneene și în Asia Centrală, 5 specii, erbacee, perene. Flori (caliciul tubulos-campanulat, bilabiat cu 13 nervuri, corola bilabiată, labiul superior puțin boltit cu 3 dinți, cel inferior cu 2 dinți, tub îndoit, 4 stamine sub labiul superior) albe sau roșietice, în verticile, în axa frunzei. Frunze ovate, serate, aproape cordate la bază, opuse.

ROINIȚĂ s. v. mătăcină.

ROINIȚĂ s. (BOT.; Melissa officinalis) melisă, (reg.) cătușnică, lămâiță, mătăcină, motoacă, răstupeașcă, roiște, stupelniță, buruiana-stupului, busuiocul-stopului, floarea-stupului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfintei-Mării, voioșniță-de-albini.

ROINIȚĂ s. (BOT.; Melissa officinalis) melisă, (reg.) cătușnică, lămîiță, mătăcină, motoacă, răstupească, roiște, stupelniță, buruiana-stupului, busuiocul-stupului, floarea-stupului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfintei-Mării, voioșniță-de-albini.

roiniță s. v. MĂTĂCINĂ.