ROINIȚĂ¹, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portabil cu care se prinde un roi¹ nou. – Din sb. rojnica.

roiniță¹ sf [At: HEM, 744 / Pl: ~țe / E: bg ройница] (Pop) Stup mic pentru prins un roi nou de albine.

ROINIȚĂ¹, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi² nou. – Din scr. rojnica.

ROINIȚĂ, roinițe, s. f. I. Plantă erbacee cu flori albe și miros plăcut, care crește prin păduri sau se cultivă, fiind căutată de albine; frunzele se întrebuințează în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice (Melissa officinalis); melisă. II. Stup mic, portativ, cu care se prinde un roi de albine plecate să întemeieze un stup nou. Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului... dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50.

ROINIȚĂ¹ ~e f. pop. Stup mic portativ, cu care se prind roiurile. /<sb. rojnica

roiniță f. 1. mic stup purtăreț în care se prinde noul roiu; 2. sau iarba stupului, plantă foarte aromatică, mult căutată de albine, cu care se freacă stupul când se roiește întâiu (Melissa).

róĭniță f., pl. e (d. roĭ, fiind-că cu ĭa se atrag în stup albinele care aŭ roit). Est. Melisă. Un fel de cutie saŭ bănicĭoară care se freacă cu melisă și în care, fiind pusă într’o prăjină, se prind albinele care aŭ roit și s’aŭ oprit sus. (Cînd s’aŭ oprit jos, le prinzĭ direct în stup).

roiniță (pop.) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

roiniță (pop.) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

roiniță (stup, plantă) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

RÓINIȚĂ¹ (< scr.) s. f. Stup mic portabil, folosit la capturarea roiurilor de albine.