2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓDIU2 s. n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.

RÓDIU2 s. n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.

RÓDIU1, rodii, s. m. Arbust mediteraneean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori roșii și fructe comestibile; rodier (Punica granatum). – Din rodie.[1]

  1. În original, incorect: (Punica grantum). cata

rodiu2 sn [At: PONI, CH. 30 / S și: rhodiu / E: fr rhodium] Metal alb-argintiu care, în aliaj cu platina, se întrebuințează la confecționarea unor instrumente de laborator.

rodiu1 sm [At: BIBLIA (1688), 2041/25 / Pl: ~ii / E: rodie1] Arbust mediteranean cu flori roșii și fructe comestibile Si: (rar) rodier, rubin (3), (îrg) rodie1 (2) (Punica granatum).

RÓDIU1, rodii, s. m. Arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori roșii și fructe comestibile; rodier (Punica granatum). – Din rodie.

RÓDIU1 s. n. Metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea instrumentelor de laborator.

RODIU2, rodii, s. m. Arbore mediteranean cu flori roșii, cu fructe comestibile de forma și mărimea unui măr (Punica granatum). Buzele îi sînt floare de rodiu. MACEDONSKI, O. IV 111.

RÓDIU s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei, care se întrebuințează aliat cu aceasta la confecționarea instrumentelor de laborator. [< fr. rhodium].

RÓDIU s. n. metal dur, maleabil și ductil, din familia platinei, la elaborarea unor aliaje. (< fr. rhodium)

RÓDIU2 ~i m. Arbore exotic cu tulpina scundă, cu ramuri spinoase și cu frunze alungite, cu flori roșii-aprinse și cu fructe mari comestibile. /Din rodie

RÓDIU1 n. Metal dur, ductil, maleabil, de culoare argintie-albăstrie, asemănător cu platina, întrebuințat în aliaje, la confecționarea instrumentelor de laborator și în medicină. /<fr. rhodium

ròdiu m. frumos arbore cu flori mari roșii, se cultivă adesea și pe la noi ca plantă ornamentală (Punica granatum). [Gr. mod.].

2) *ródiŭ n. (d. vgr. rodon, trandafir, după cum l-a numit, din cauza coloriĭ luĭ, Wollaston, care l-a descoperit la 1803). Chim. Un metal bivalent care se găsește aliat cu platina și care seamănă mult cu cromu și cu cobaltu. În stare pură are coloarea argintuluĭ. Are o greutate atomică de 104.

1) ródiŭ m. (d. rodie). Pomu care produce rodiĭ (punica granátum). – E originar din sudu Eŭropeĭ și se cultivă și ca plantă ornamentală. Coaja rădăciniĭ luĭ e bună contra vermilor intestinalĭ.

rediu sn [At: (a. 1493) BOGDAN, D. ȘT. II, 26 / V: rad~, răd~, red, read, reade, ~ie sf / Pl: ~ri, ~ii / E: nct] 1 Pădure mică și tânără Si: dumbravă, (reg) rădiac, rediș. 2 (Prc) Porțiune de pădure izolată. 3 Desiș (2). 4 (Mol) Vale adâncă (împădurită). 5 Câmp nearat care servește ca pășune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ródiu1 (arbust) [diu pron. dĭu] s. m., art. ródiul; pl. ródii, art. ródiii (-di-ii)

ródiu2 (element chimic) [diu pron. dĭu] s. n., art. ródiul; simb. Rh

ródiu (arbust) s. m. [-diu pron. -diu], art. ródiul; pl. ródii, art. ródiii (sil. -di-ii)

ródiu (element chimic) s. n. [-diu pron. -diu], art. ródiul; simb. Rh

arată toate definițiile

Intrare: rodiu (arbust)
rodiu1 (s.m.) substantiv masculin
  • pronunție: -dĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodiu
  • rodiul
  • rodiu‑
plural
  • rodii
  • rodiii
genitiv-dativ singular
  • rodiu
  • rodiului
plural
  • rodii
  • rodiilor
vocativ singular
plural
Intrare: rodiu (elem.)
  • pronunție: -dĭu
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodiu
  • rodiul
  • rodiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rodiu
  • rodiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Rh
  • Rh-ul
  • Rh-u‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Rh
  • Rh-ului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rodiu (arbust) Punica

  • 1. Arbust mediteraneean ornamental cu tulpina scundă, cu ramuri spinoase și cu frunze lanceolate, cu flori roșii și fructe comestibile de forma și mărimea unui măr (Punica granatum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: rodie rodier rubin (pl. -i) un exemplu
    exemple
    • Buzele îi sînt floare de rodiu. MACEDONSKI, O. IV 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • rodie
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

rodiu (elem.) Rh

  • 1. Element chimic, metal rar, dur, maleabil și ductil, de culoare argintie-albăstrie, asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator și în medicină.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • comentariu simbol Rh
    surse: DOOM 2

etimologie: