13 definiții pentru rodiu (chim.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓDIU2 s. n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.

RÓDIU2 s. n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.

rodiu2 sn [At: PONI, CH. 30 / S și: rhodiu / E: fr rhodium] Metal alb-argintiu care, în aliaj cu platina, se întrebuințează la confecționarea unor instrumente de laborator.

RÓDIU1 s. n. Metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea instrumentelor de laborator.

RÓDIU s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei, care se întrebuințează aliat cu aceasta la confecționarea instrumentelor de laborator. [< fr. rhodium].

RÓDIU s. n. metal dur, maleabil și ductil, din familia platinei, la elaborarea unor aliaje. (< fr. rhodium)

RÓDIU1 n. Metal dur, ductil, maleabil, de culoare argintie-albăstrie, asemănător cu platina, întrebuințat în aliaje, la confecționarea instrumentelor de laborator și în medicină. /<fr. rhodium

2) *ródiŭ n. (d. vgr. rodon, trandafir, după cum l-a numit, din cauza coloriĭ luĭ, Wollaston, care l-a descoperit la 1803). Chim. Un metal bivalent care se găsește aliat cu platina și care seamănă mult cu cromu și cu cobaltu. În stare pură are coloarea argintuluĭ. Are o greutate atomică de 104.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rodiu1 (arbust) [diu pron. dĭu] s. m., art. rodiul; pl. rodii, art. rodiii (desp. -di-ii)

rodiu2 (element chimic) [diu pron. dĭu] s. n., art. rodiul; simb. Rh

rodiu2 (element chimic) [diu pron. dĭu] s. n., art. rodiul; simb. Rh

ródiu (element chimic) s. n. [-diu pron. -diu], art. ródiul; simb. Rh

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÓDIU1 (< fr. {i}; {s} gr. rhodon „trandafir”) s. n. Element chimic (Rh; nr. at. 45, m. at. 102,905) din familia metalelor platinice. De culoare alb-argintiu, asemănător cu platina, se folosește, împreună cu aceasta, la confecționarea instrumentelor de laborator. A fost descoperit (1803) de britanicul William H. Wollaston.

Intrare: rodiu (chim.)
  • pronunție: rodĭu
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodiu
  • rodiul
  • rodiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rodiu
  • rodiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Rh
  • Rh-ul
  • Rh-u‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Rh
  • Rh-ului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rodiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metal rar, dur, maleabil și ductil, de culoare argintie-albăstrie, asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator și în medicină. DEX '09 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • comentariu simbol Rh DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.