2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

robo1 sf [At: ȘINCAI, HR. III, 187/29 / V: robot (A și: robot) sn, (reg) ~budă / A și: robotă / Pl: ~te / E: vsl ровота] 1 Muncă obligatorie pe care o prestau clăcașii (iobagii) în folosul stăpânului Si: clacă (1). 2 Muncă gratuită pentru efectuarea unor lucrări (de interes obștesc) Si: prestație. 3 Muncă (grea) Si: trudă.

robotă2 sf [At: TDRG / A: nct / Pl: ~te / E: nct] (Mold) Ferment (1).

RÓBOTĂ s. f. 1. (În Evul Mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din Țările Române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robótă.Var.: (înv.) róbot s. n.] – Din sl. robota.

RÓBOTĂ s. f. 1. (În evul mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robótă.Var.: (înv.) róbot s. n.] – Din sl. robota.

RÓBOTĂ s. f. (Și în forma robot) 1. Muncă pe care o prestau altădată țăranii în folosul moșierilor; clacă. Împărțeala săptămînii: patru zile de robot (adică de clacă); a cincea la pescărit; a șasea la vînătoare. ODOBESCU, S. III 530. 2. (Astăzi) Muncă, activitate; roboteală. [Mîinile] noastre sînt învățate cu robotul. C. PETRESCU, A. R. 54. Nesfîrșit i s-a părut ceasul cît a mai stat pe prispa de lut a lui Țigău, privind robotul potolit al Rusandei. POPA, V. 285. Bărbatul (era) toată ziua cu robota prin lan sau prin tîrg și nevasta făcea ce-i plăcea acasă. La TDRG. – Accentuat și: (Transilv.) robótă. – Variantă: róbot (accentuat și robót) s. n.

ROBÓTĂ f. 1) (în țările române) Muncă pe care o prestau țăranii săraci în folosul boierilor. 2) Muncă neîntreruptă și grea. /<sl. robota

robotă f. Tr. clacă. [Serb. ROBOTA, corvadă].

róbotă f., pl. e (vsl. bg. rabota, sîrb. rabota, robota, rus. rabóta, rut. pol. ceh. ro-, rudă cu germ. arbeit, muncă; ung. robot, rabot. V. horbotă). Trans. Clacă, corvadă, munca șerbuluĭ pe moșia boĭeruluĭ odinioară. Mold. Fam. Muncă. Rar (după pol.). Ferment, țaĭcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!róbotă/robótă (înv.) s. f., g.-d. art. róbotei/robótei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROBÓTĂ s. v. clacă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Transilvania se numea „clacă” în Țara Românească și „boieresc” în Moldova.)

ROBO s. (IST.) boieresc, clacă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Transilvania se numea clacă în Țara Românească și boieresc în Moldova.)

Intrare: robotă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robotă
  • robota
plural
  • robote
  • robotele
genitiv-dativ singular
  • robote
  • robotei
plural
  • robote
  • robotelor
vocativ singular
plural
Intrare: robotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robo
  • robota
plural
  • robote
  • robotele
genitiv-dativ singular
  • robote
  • robotei
plural
  • robote
  • robotelor
vocativ singular
plural