ROBOTĂ s. f. (Și în forma robot) 1. Muncă pe care o prestau altădată țăranii în folosul moșierilor; clacă. Împărțeala săptămînii: patru zile de robot (adică de clacă); a cincea la pescărit; a șasea la vînătoare. ODOBESCU, S. III 530. 2. (Astăzi) Muncă, activitate; roboteală. [Mîinile] noastre sînt învățate cu robotul. C. PETRESCU, A. R. 54. Nesfîrșit i s-a părut ceasul cît a mai stat pe prispa de lut a lui Țigău, privind robotul potolit al Rusandei. POPA, V. 285. Bărbatul (era) toată ziua cu robota prin lan sau prin tîrg și nevasta făcea ce-i plăcea acasă. La TDRG. – Accentuat și: (Transilv.) robotă. – Variantă: robot (accentuat și robot) s. n.