BOIERESC, -EASCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

boieresc¹, ~ească [At: (a. 1723) URICARIUL X, 179 / Pl: ~ești, ~uri / E: boier + -esc] 1 a Care aparține boierilor¹. 2 a Referitor la boieri¹ (1). 3 a Ca al boierilor¹ (1). 4 a Care imită deprinderile boierilor¹ (1). 5 a (Îs) Pere ~rești Soi de pere rotunde. 6-7 sf, a (Șîs) Poamă ~ească (Soi de strugure) cu boabe mari și dese Si: băbească. 8 sn (Înv) Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul boierului (1-2). 9 sf Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 10 sf Melodie după care se execută boiereasca (8).

boieresc, -ească adj., s.n. 1 adj. Care aparține boierilor, care este specific boierilor, privitor la boieri. ◊ Fecior boieresc v. fecior. ♦ Care imită comportamentul, mentalitatea boierilor. 2 s.n. (în Ev. Med., în Mold.) Obligație a țăranilor săraci de a executa munci agricole în folosul moșierului, în schimbul unui lot de pămînt care le era dat în folosință. Eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc (POP.). 3 adj. (bot.) Pere boierești = soi de pere rotunde. Poamă boierească = soi de struguri cu boabe mari și dese. • pl. -ești. /boier + -esc.

BOIERESC l. adj. De boier, privitor la boieri: toată curtea boierească trăește liniștită (D.-ZAMF.); fecior ~ 👉 FECIOR; proverb: cu o minciună boierească, treci în țara ungurească. II. (pl. -escuri) sn. Mold. Clacă, munca la cîmp pe care este dator s’o facă țăranul în folosul boierului: o ieșit la ~ cu noaptea ’n cap (ALECS.).

BOIERESC, -EASCĂ, boierești, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. – Boier + suf. -esc.

BOIERESC¹ s. n. (Mold., învechit) Muncă agricolă (constituind principala formă de exploatare a țăranilor dependenți, chiar și după desființarea iobăgiei) pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pămînt pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință. V. clacă, rușfet. Să ne mîngăiem c-am scăpat măcar de boieresc, de rușfet și de alte blăstămății. SADOVEANU, P. M. 200. Hojma unii scriu, răcnesc Să nu fie boieresc. ALECSANDRI, T. I 240. Eu cu doina mă plătesc De bir și de boieresc. TEODORESCU, P. P. 276.

BOIERESC¹ s. n. (Înv. și reg.) Muncă agricolă pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pămînt pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință. V. clacă. – Din boier + suf. -esc.

BOIERESC¹ n. (în evul mediu) Muncă neplătită, pe care țăranii erau obligați s-o presteze pe moșiile boierilor în folosul acestora; clacă. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~esc

boieresc a. ce ține de boier, nobil: rang boieresc. ║ n. Mold. clacă (= munca gratuită pentru boieri): eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc NEGR.

1) boĭerésc, -eáscă adj. (d. boĭer; vsl. bolĭarĭskŭ). De boĭer: casă boĭerească. Mold. S.n. pl. urĭ. Clacă, corvoadă (rus. boĭarščina) în folosu boĭeruluĭ (moșieruluĭ). V. beĭlic.

boieresc² s. n.

boieresc² s. n.

boieresc s. n. (sil. bo-ie-)

BOIERESC s. v. clacă.

BOIERESC s. (IST.) clacă, robotă. (Claca din Țara Românească se numea în Moldova ~, iar în Transilvania robotă.)