12 definiții pentru boieresc (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boieresc1, ~ească [At: (a. 1723) URICARIUL X, 179 / Pl: ~ești, ~uri / E: boier + -esc] 1 a Care aparține boierilor1. 2 a Referitor la boieri1 (1). 3 a Ca al boierilor1 (1). 4 a Care imită deprinderile boierilor1 (1). 5 a (Îs) Pere ~rești Soi de pere rotunde. 6-7 sf, a (Șîs) Poamă ~ească (Soi de strugure) cu boabe mari și dese Si: băbească. 8 sn (Înv) Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul boierului (1-2). 9 sf Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 10 sf Melodie după care se execută boiereasca (8).

BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. – Boier + suf. -esc.

BOIERÉSC1 s. n. (Mold., învechit) Muncă agricolă (constituind principala formă de exploatare a țăranilor dependenți, chiar și fiupă desființarea iobăgiei) pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pămînt pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință. V. clacă, rușfet. Să ne mîngăiem c-am scăpat măcar de boieresc, de rușfet și de alte blăstămății. SADOVEANU, P. M. 200. Hojma unii scriu, răcnesc Să nu fie boieresc. ALECSANDRI, T. I 240. Eu cu doina mă plătesc De bir și de boieresc. TEODORESCU, P. P. 276.

BOIERÉSC1 s. n. (Înv. și reg.) Muncă agricolă pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pământ pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință. V. clacă. – Din boier + suf. -esc.

BOIERÉSC1 n. (în evul mediu) Muncă neplătită, pe care țăranii erau obligați s-o presteze pe moșiile boierilor în folosul acestora; clacă. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~esc

boieresc a. ce ține de boier, nobil: rang boieresc. ║ n. Mold. clacă (= munca gratuită pentru boieri): eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc NEGR.

1) boĭerésc, -eáscă adj. (d. boĭer; vsl. bolĭarĭskŭ). De boĭer: casă boĭerească. Mold. S.n. pl. urĭ. Clacă, corvoadă (rus. boĭarščina) în folosu boĭeruluĭ (moșieruluĭ). V. beĭlic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boierésc s. n. (sil. bo-ie-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOIERESC s. (IST.) clacă, robotă. (Claca din Țara Românească se numea în Moldova ~, iar în Transilvania robotă.)

Intrare: boieresc (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boieresc
  • boierescul
  • boierescu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • boieresc
  • boierescului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boieresc (s.n.)

  • 1. în Evul Mediu Moldova Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Să ne mîngăiem c-am scăpat măcar de boieresc, de rușfet și de alte blăstămății. SADOVEANU, P. M. 200.
      surse: DLRLC
    • Hojma unii scriu, răcnesc Să nu fie boieresc. ALECSANDRI, T. I 240.
      surse: DLRLC
    • Eu cu doina mă plătesc De bir și de boieresc. TEODORESCU, P. P. 276.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Boier + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09