2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÍTMICĂ s. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. Structura poeziei lui s-a sprijinit pe ritmica populară. SAHIA, U.R.S.S. 172. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. Un element de expresie care are o foarte mare importanță este ritmica.

RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique].

RÍTMICĂ f. 1) Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie. 2) Știință care studiază ritmul în muzică. /<fr. rythmique

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

ritmic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr rythmique] 1-2 a Care ține de ritm (1-2). 3-4 a Care se referă la ritm (1-2). 5-6 a (D. versuri, melodii) Ritmat (1-2). 7-8 a, av (D. mișcări, acțiuni etc.) Care are ritm (4) Si: cadențat (1 -2), ritmat (3-4). 9 a (Îs) Gimnastică ~ Ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. 10 sf Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului (1) în poezie și, mai rar, în proză. 11 sf Totalitatea ritmurilor (1). 12 sf (Muz) Știința care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală.

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -e, adj. Care are ritm; cadențat, regulat. Poetul creează astfel o valoare nouă: vorbirea ritmică. VIANU, S. 7. Gîndurile lui adese se transformau în șiruri ritmice. EMINESCU, N. 42. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. ◊ (Adverbial) Mulțimea adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic. CAMIL PETRESCU, V. 18. I-ar fi recunoscutdeși erau tot pași de femeie: tocuri înalte, bătînd mărunt și ritmic cimentul. C. PETRESCU, Î. II 75. Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48.

RÍTMIC, -Ă adj. Care are ritm; cadențat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică având ca scop să imprime mișcărilor armonie și siguranță. [Cf. lat. rhytmicus, fr. rythmique].

RÍTMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)

RÍTMIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are ritm; care se execută în cadență; cadențat. Bătăi ~ce.Gimnastică ~că exerciții de gimnastică care se execută cadențat și cu acompaniament muzical. /<fr. rythmique

*rítmic, -ă adj. (vgr. rythmikós). De ritm. Cu ritm: accent ritmic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ritmică s. f., g.-d. art. ritmicii

rítmică s. f., g.-d. art. rítmicii

ritmic adj. m., pl. ritmici; f. ritmică, pl. ritmice

rítmic adj. m., pl. rítmici; f. sg. rítmică, pl. rítmice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÍTMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)

RITMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)

RÍTMIC adj. 1. cadențat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mișcări ~.)

RITMIC adj. 1. cadențat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mișcări ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RITMICĂ (<lat. rhytmicus, cadențat) Parte a poeticii care se ocupă cu studiul ritmului folosit în versificație și, mai rar, în proză. Ritmica poate fi : cantitativă, caracteristică poeziei antice, greacă și latină, ritmul fiind determinat de succesiunea silabelor lungi și scurte; Ex. Quid faciat laetas segetes, quo sidere terram Vertere, Maccenas, ulmisque adjungere vites Conveniat... (Ceea ce face semănăturile îmbelșugate, sub ce constelație Se cade a răsturna brazda și a lega vița de ulmi.) (VERGILIUS, Georgicele, I) accentuativă sau calitativă, caracteristică, de exemplu, poeziei românești, în care ritmul coincide cu accentul tonic al unuia sau mai multor cuvinte dintr-un vers. Ex. Trec anii,- trec luni-le-n goană Și-n zbor săptămînile trec... (G. TOPÎRCEANU, Balada chiriașului grăbit)

Intrare: ritmică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritmică
  • ritmica
plural
genitiv-dativ singular
  • ritmici
  • ritmicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ritmic
ritmic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritmic
  • ritmicul
  • ritmicu‑
  • ritmică
  • ritmica
plural
  • ritmici
  • ritmicii
  • ritmice
  • ritmicele
genitiv-dativ singular
  • ritmic
  • ritmicului
  • ritmice
  • ritmicei
plural
  • ritmici
  • ritmicilor
  • ritmice
  • ritmicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ritmicăsubstantiv feminin

  • 1. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: ritm
    • format_quote Structura poeziei lui s-a sprijinit pe ritmica populară. SAHIA, U.R.S.S. 172. DLRLC
    • 1.1. muzică Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • 1.2. Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Un element de expresie care are o foarte mare importanță este ritmica. DLRLC
etimologie:

ritmic, ritmicăadjectiv

  • 1. Care are ritm. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poetul creează astfel o valoare nouă: vorbirea ritmică. VIANU, S. 7. DLRLC
    • format_quote Gîndurile lui adese se transformau în șiruri ritmice. EMINESCU, N. 42. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Mulțimea adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic. CAMIL PETRESCU, V. 18. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial I-ar fi recunoscut – deși erau tot pași de femeie: tocuri înalte, bătînd mărunt și ritmic cimentul. C. PETRESCU, Î. II 75. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • 1.1. Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Care se referă la ritm. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.