2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÍTMICĂ s. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. Structura poeziei lui s-a sprijinit pe ritmica populară. SAHIA, U.R.S.S. 172. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. Un element de expresie care are o foarte mare importanță este ritmica.

RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique].

RÍTMICĂ f. 1) Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie. 2) Știință care studiază ritmul în muzică. /<fr. rythmique

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

ritmic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr rythmique] 1-2 a Care ține de ritm (1-2). 3-4 a Care se referă la ritm (1-2). 5-6 a (D. versuri, melodii) Ritmat (1-2). 7-8 a, av (D. mișcări, acțiuni etc.) Care are ritm (4) Si: cadențat (1 -2), ritmat (3-4). 9 a (Îs) Gimnastică ~ Ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. 10 sf Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului (1) în poezie și, mai rar, în proză. 11 sf Totalitatea ritmurilor (1). 12 sf (Muz) Știința care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală.

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -e, adj. Care are ritm; cadențat, regulat. Poetul creează astfel o valoare nouă: vorbirea ritmică. VIANU, S. 7. Gîndurile lui adese se transformau în șiruri ritmice. EMINESCU, N. 42. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. ◊ (Adverbial) Mulțimea adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic. CAMIL PETRESCU, V. 18. I-ar fi recunoscutdeși erau tot pași de femeie: tocuri înalte, bătînd mărunt și ritmic cimentul. C. PETRESCU, Î. II 75. Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48.

RÍTMIC, -Ă adj. Care are ritm; cadențat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică având ca scop să imprime mișcărilor armonie și siguranță. [Cf. lat. rhytmicus, fr. rythmique].

RÍTMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)

RÍTMIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are ritm; care se execută în cadență; cadențat. Bătăi ~ce.Gimnastică ~că exerciții de gimnastică care se execută cadențat și cu acompaniament muzical. /<fr. rythmique

*rítmic, -ă adj. (vgr. rythmikós). De ritm. Cu ritm: accent ritmic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rítmică s. f., g.-d. art. rítmicii

rítmică s. f., g.-d. art. rítmicii

rítmic adj. m., pl. rítmici; f. rítmică, pl. rítmice

rítmic adj. m., pl. rítmici; f. sg. rítmică, pl. rítmice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÍTMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)

RITMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)

RÍTMIC adj. 1. cadențat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mișcări ~.)

RITMIC adj. 1. cadențat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mișcări ~.)

arată toate definițiile

Intrare: ritmică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritmică
  • ritmica
plural
  • ritmici
  • ritmicile
genitiv-dativ singular
  • ritmici
  • ritmicii
plural
  • ritmici
  • ritmicilor
vocativ singular
plural
Intrare: ritmic
ritmic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritmic
  • ritmicul
  • ritmicu‑
  • ritmică
  • ritmica
plural
  • ritmici
  • ritmicii
  • ritmice
  • ritmicele
genitiv-dativ singular
  • ritmic
  • ritmicului
  • ritmice
  • ritmicei
plural
  • ritmici
  • ritmicilor
  • ritmice
  • ritmicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)