RITMICĂ (<lat. rhytmicus, cadențat) Parte a poeticii care se ocupă cu studiul ritmului folosit în versificație și, mai rar, în proză. Ritmica poate fi : cantitativă, caracteristică poeziei antice, greacă și latină, ritmul fiind determinat de succesiunea silabelor lungi și scurte; Ex. Quid faciat laetas segetes, quo sidere terram Vertere, Maccenas, ulmisque adjungere vites Conveniat... (Ceea ce face semănăturile îmbelșugate, sub ce constelație Se cade a răsturna brazda și a lega vița de ulmi.) (VERGILIUS, Georgicele, I) accentuativă sau calitativă, caracteristică, de exemplu, poeziei românești, în care ritmul coincide cu accentul tonic al unuia sau mai multor cuvinte dintr-un vers. Ex. Trec anii,- trec luni-le-n goană Și-n zbor săptămînile trec... (G. TOPÎRCEANU, Balada chiriașului grăbit)