RITMIC, -Ă, ritmici, -e, adj. Care are ritm; cadențat, regulat. Poetul creează astfel o valoare nouă: vorbirea ritmică. VIANU, S. 7. Gîndurile lui adese se transformau în șiruri ritmice. EMINESCU, N. 42. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. ◊ (Adverbial) Mulțimea adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic. CAMIL PETRESCU, V. 18. I-ar fi recunoscut – deși erau tot pași de femeie: tocuri înalte, bătînd mărunt și ritmic cimentul. C. PETRESCU, Î. II 75. Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48.