RITMICĂ s. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. Structura poeziei lui s-a sprijinit pe ritmica populară. SAHIA, U.R.S.S. 172. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. Un element de expresie care are o foarte mare importanță este ritmica.

RITMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique].

RITMICĂ f. 1) Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie. 2) Știință care studiază ritmul în muzică. /<fr. rythmique

RITMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

ritmic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr rythmique] 1-2 a Care ține de ritm (1-2). 3-4 a Care se referă la ritm (1-2). 5-6 a (D. versuri, melodii) Ritmat (1-2). 7-8 a, av (D. mișcări, acțiuni etc.) Care are ritm (4) Si: cadențat (1 -2), ritmat (3-4). 9 a (Îs) Gimnastică ~ Ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. 10 sf Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului (1) în poezie și, mai rar, în proză. 11 sf Totalitatea ritmurilor (1). 12 sf (Muz) Știința care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală.

RITMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

RITMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)

ritmică s. f., g.-d. art. ritmicii

ritmică s. f., g.-d. art. ritmicii

ritmică s. f., g.-d. art. ritmicii

ritmic adj. m., pl. ritmici; f. ritmică, pl. ritmice

RITMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)

RITMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)

RITMICĂ (<lat. rhytmicus, cadențat) Parte a poeticii care se ocupă cu studiul ritmului folosit în versificație și, mai rar, în proză. Ritmica poate fi : cantitativă, caracteristică poeziei antice, greacă și latină, ritmul fiind determinat de succesiunea silabelor lungi și scurte; Ex. Quid faciat laetas segetes, quo sidere terram Vertere, Maccenas, ulmisque adjungere vites Conveniat... (Ceea ce face semănăturile îmbelșugate, sub ce constelație Se cade a răsturna brazda și a lega vița de ulmi.) (VERGILIUS, Georgicele, I) accentuativă sau calitativă, caracteristică, de exemplu, poeziei românești, în care ritmul coincide cu accentul tonic al unuia sau mai multor cuvinte dintr-un vers. Ex. Trec anii,- trec luni-le-n goană Și-n zbor săptămînile trec... (G. TOPÎRCEANU, Balada chiriașului grăbit)