risc sn [At: NEGULICI / V: (înv) rișchiu / E: fr risque] 1 Posibilitate de a ajunge într-o primejdie. 2 Posibilitate de a avea de înfruntat un necaz. 3 Posibilitate de a suporta o pagubă. 4 (Îlav) Cu orice ~ Cu orice preț. 5 (Înv; îe) A pune în ~ A pune în primejdie.

RISC, riscuri, s. n. Posibilitatea de a cădea într-o primejdie, într-un necaz, într-o pagubă; pericol posibil. M-am hotărît să mă apropii cu sentimentul de risc incalificabil cu care un trădător se duce la o legație străină. CAMIL PETRESCU, P. 225. Tot profitul și nici un risc; o politică mult lăudată – cînd izbutește. IORGA, L. I 185. ◊ (Urmat de determinări în genitiv) Voi lupta cu riscul vieții. ◊ Expr. (Învechit) A pune în risc = a expune, a pune în primejdie. El puse în risc o aripă întreagă micșurîndu-și înadins lungimea frontului. HASDEU, I. V. 117.

RISC s.n. Primejdie, pagubă posibilă. [< fr. risque, cf. lat. riscus, it. risco].

RISC s. n. eveniment probabil, generator de pierderi; pericol posibil. (< fr. risque)

RISC ~uri n. Pericol eventual, mai mult sau mai puțin previzibil; primejdie. /<fr. risque

risc n. pericol posibil.

2) *risc, a -á v. tr. (fr. risquer; it. rischiare). Expun pericululuĭ: a-țĭ risca vĭața pentru o biruință. Fig. Încerc cu risc: a risca o bătălie. Emit sperînd că va fi admis: a risca un neologizm.

1) *risc n., pl. urĭ (fr. risque, d. it. rischio). Pericul posibil: orĭ-ce întreprindere are riscurile eĭ. – Și rízic (după it. risico, de unde și germ. risiko).

risca [At: HELIADE, D. J. 45 / Pzi: risc / E: fr risquer] 1 vt A-și pune în primejdie viața, onoarea etc. 2 vi A participa la o acțiune nesigură. 3 vr (Înv) A îndrăzni.

rișchiu sn vz risc

QUI RISQUE, GAGNE (fr.) = Cine riscă, acela cîștigă.

RISCA, risc, vb. I. 1. Tranz. A pune în primejdie, a expune pericolului. Eu îmi risc viața zilnic pentru dumneavoastră. DUMITRIU, B. F. 38. Decît să-și riște o reputațiune... el preferi... să renunțe de bunăvoie la coroana fraternă. HASDEU, I. V. 191. ♦ A se expune la..., a fi în primejdie de... Nu riști o întîlnire, oricum, neplăcută. C. PETRESCU, Î. II 124. Ar risca să fie trimis în judecata consiliului de război, dacă s-ar afla. REBREANU, R. II 150. Riscă a-și compromite reputația în ochii lumii și fericirea vieții sale. BOLINTINEANU, O. 382. 2. Intranz. A intra într-o acțiune periculoasă (cu rezultat nesigur), a înfrunta un pericol. Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin virtuoși, care măcar riscă și ies la larg, să înfrunte riscurile. C. PETRESCU, C. V. 175. ♦ Refl. (Învechit) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. La 1827, septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uliți după ce înnopta. NEGRUZZI, S. I 15.

RISCA vb. I. tr., intr. A-și pune în primejdie viața, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acțiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].

RISCA vb. I. tr., intr. a-și pune în primejdie viața, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra într-o acțiune nesigură, a încerca la noroc. (< fr. risquer)

factor de risc sint. s. 1992 Element care poate reprezenta un risc v. aterogeneză

A SE RISCA mă risc refl. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer^[1]

A RISCA risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune în primejdie. 2) A-și asuma riscul. 2. intranz. (despre ființe) A se expune unui risc. /<fr. risquer

riscà v. 1. a pune în pericol, a expune primejdiei: a-și risca vieața; 2. a înfrunta: a risca norocul.

risc s. n., pl. riscuri

risc s. n., pl. riscuri

risc s. n., pl. riscuri

risc, riște 3 conj.

risca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. risc, 2 sg. riști, 3 riscă; conj. prez. 1 sg. să risc, 3 să riște

risca (a ~) vb., ind. prez. 3 riscă

risca vb., ind. prez. 1 sg. risc, 3 sg. și pl. riscă, 2 sg. riști; conj. prez. 3 sg. și pl. riște; imper. 2 sg. riscă!

risc (riscuri), s. n. – Pericol posibil. Fr. risque. Este dubletul lui rizic, s. n. (primejdie), din ngr. ῥιζιϰό „soartă”, și acesta din it. risico, var. a lui rischio. – Der. risca, vb. (a merge la risc). – Cf. rișcă.

RISC (< fr.) s. n. 1. Pericol posibil. 2. (Dr.) R. contractual = suportare de către debitor a consecințelor păgubitoare ale eliberării creditorului de obligația pe care o avea față de el, ca urmare a neexecutării de către debitor a a obligației sale sau din cauze ce nu-i sunt imputabile (car de forță majoră sau fortuit). ◊ R. asigurat = fenomen sau eveniment la producerea căruia asiguratorul este obligat (prin contract de asigurare) să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare sau suma asigurată. ◊ R. lucrului = suportarea de către proprietar sau titularul unui drept de administrare operativă și directă a pagubelor rezultate din pierderea sau din distrugerea lucrului prin forță majoră sau caz fortuit. ◊ (EC.) Gamă largă de incertitudini privind activitatea economico-financiară viitoare a unui agent economic (r. al întreprinderii) sau a unei țări (r. de țară). La nivel de întreprindere există r. de lichiditate (cauzat de incapacitatea de a vinde rapid produsele și de a încasa contravaloarea lor), r. de preț (cauzat de fluctuația prețurilor), r. valutar (cauzat de fluctuația posibilă a cursului de schimb valutar), r. fluxului de numerar (generat de fluctuația nivelurilor fluxurilor de numerar viitoare), r. ratei dobânzii (probabilitatea modificării valorii unui instrument financiar din cauza modificării nivelului ratei dobânzii pe piață). La nivel de țară există r. de țară care reflectă probabilitatea apariției unor evenimente macroeconomice și/sau politice care pot genera pierderi financiare în afacerile internaționale prin neonorarea sau încetarea plăților/transferurilor de capitaluri și profituri către creditorii/finanțatorii externi. Evaluarea r. de țară aferent titlurilor financiare, tranzacționate pe piața internațională, se face de câteva agenții specializate de evaluare a r. de țară, care acordă calificative de r. în funcție de trei grupe de indicatori: economici, politici și sociali. 3. (GEOGR.) R. natural = fenomen natural care poate produce pierderi de vieți omenești, răniri, distrugere de locuințe și alte bunuri materiale. Amploarea distrugerilor este determinată atât de intensitatea fenomenului respectiv cât și de vulnerabilitatea comunităților umane (în funcție de amplasarea în terit., mijloace de protecție, gradul de echipare, capacitatea de reacție etc.). Se disting r. geologice (cutremure, erupții vulcanice, tsunami), climatice (taifunuri, uragane, tornade, valuri vde frig, de căldură, secete etc.), hidrologice (inundații), geomorfologice (alunecări de teren, curgeri de noroi).

RISC s. pericol, primejdie, (astăzi rar) rizic. (Cu riscul vieții.)

RISC s. pericol, primejdie, (astăzi rar) rizic. (Cu ~ vieții.)

RISCA vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.

RISCA vb. 1. a-și expune, a-și primejdui. (Și-a ~ viața.) 2. v. hazarda.

RISCA vb. a se expune, a se hazarda. (Te rog să nu ~.)

risca vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI.

Qui risque, gagne (în. „Cine riscă, cîștigă”), cunoscut proverb, folosit uneori și în formă negativă: Qui ne risgue rien, na rien. (Cine nu riscă nimic n-are nimic). Sau: Qui ne saventure, na ni cheval ni mule (Cine nu se aventurează, n-are nici cal nici catîr). În engleză: Nothing venture, nothing gain (Nici un risc, nici un cîștig). În italiană: Chi non sarrischia, non guadagna (Cine nu riscă nu cîștigă). Riscul are aici înțeles de curaj, de inițiativă. La noi se spune: cu frica n-alegi nimica sau cel fricos nu face cîștig. Vezi și: Audaces fortuna iuvat. FOL.