3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-o socoteală; consecință, urmare, efect. Greutatea este rezultatul mișcării. MARINESCU, P. A. 31. Am misiunea grea să-ți comunic rezultatul judecății dumitale. SAHIA, N. 83. Omenirea a intrat în calea care o duce gradat către perfecția sa... Care oare va fi rezultatul final al acestei căi? BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. [Voind să fluiere] se strîmbă de cîteva ori, însă fără rezultat. SAHIA, N. 100. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. Cocsul, antracitul, aceste negre escedente A capitalului teluric din timpul antediluvian Abia acum, în vremea noastră, dau rezultate excelente În sobele de teracotă, de fontă și de porțelan. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34.

rezultát s. n., pl. rezultáte

REZULTÁT s. 1. v. consecință. 2. v. efect. 3. v. rezolvare.

REZULTÁT s.n. Efectul unei acțiuni sau al unei cauze; urmare; consecință. ♦ Numărul obținut după efectuarea unei operații aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat].

REZULTÁT s. n. efect al unei acțiuni, al unei cauze; urmare, consecință. ◊ număr obținut după efectuarea unei operații aritmetice. (< fr. résultat, germ. Resultat)

REZULTÁT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; urmare; consecință; efect. ◊ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fără ~ fără efect; zadarnic. 2) Cât obținut în urma unor operații matematice. /<fr. résultat, germ. Resultat

*rezultát n., pl. e (fr. résultat, d. mlat. resultatum). Ceĭa ce rezultă, lucru cu care te alegĭ. Efect: rezultatu revoluțiunilor e de multe orĭ slăbirea patriiĭ.

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea drept consecință logică; a reieși, a decurge din... Comicul rezultă din contrastul dintre atitudinea personagiilor și împrejurările în care se produce. IBRĂILEANU, S. 270. ♦ (Mat.; mai ales la calcule aritmetice) A ieși, a rămîne.

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. v. subînțelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)

REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter].

REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter)

A REZULTÁ pers. 3 rezúltă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieși. /<fr. résulter

rezultà v. a fi consecvența, concluziunea: de aci rezultă.

*rezúlt, a v. intr. (fr. résulter, mlat. resultare; saltare, a salta, a sări. V. insult). Reĭes, urmez, îs urmarea logică: din cele spuse rezultă că e așa. Ce rezultă de aicĭ? cu ce ne alegem? V. răsalt.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

rezultát s. n., pl. rezultáte

REZULTAT s. 1. consecință, efect, repercusiune, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (Un ~ pozitiv ce decurge de aici.) 2. acțiune, efect, influență. înrîurire. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?) 3. (MAT.) dezlegare, răspuns, soluție. (~ unei probleme.)

arată toate definițiile

Intrare: rezultat (adj.)
rezultat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezultat
  • rezultatul
  • rezultatu‑
  • rezulta
  • rezultata
plural
  • rezultați
  • rezultații
  • rezultate
  • rezultatele
genitiv-dativ singular
  • rezultat
  • rezultatului
  • rezultate
  • rezultatei
plural
  • rezultați
  • rezultaților
  • rezultate
  • rezultatelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezultat (efect)
rezultat (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezultat
  • rezultatul
  • rezultatu‑
plural
  • rezultate
  • rezultatele
genitiv-dativ singular
  • rezultat
  • rezultatului
plural
  • rezultate
  • rezultatelor
vocativ singular
plural
rezultat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezultat
  • rezultatul
  • rezultatu‑
plural
  • rezultaturi
  • rezultaturile
genitiv-dativ singular
  • rezultat
  • rezultatului
plural
  • rezultaturi
  • rezultaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: rezulta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezulta
  • rezultare
  • rezultat
  • rezultatu‑
  • rezultând
  • rezultându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rezultă
(să)
  • rezulte
  • rezulta
  • rezultă
  • rezultase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • rezultă
(să)
  • rezulte
  • rezultau
  • rezulta
  • rezultaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)