rezultat sn [At: (a. 1829) AR. / S și: resu~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr résultat, ger Resultat] 1 Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-o judecată, dintr-un fapt, dintr-un calcul etc. Si: consecință (1), efect (2), urmare. 2 (Mpl) Realizare concretă. 3 (Îe) A da ~ (sau ~te) A produce efectul dorit. 4 (Îlav) Fără ~ Inutil. 5 Ceea ce se obține printr-un șir de operații matematice.

REZULTAT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-o socoteală; consecință, urmare, efect. Greutatea este rezultatul mișcării. MARINESCU, P. A. 31. Am misiunea grea să-ți comunic rezultatul judecății dumitale. SAHIA, N. 83. Omenirea a intrat în calea care o duce gradat către perfecția sa... Care oare va fi rezultatul final al acestei căi? BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. [Voind să fluiere] se strîmbă de cîteva ori, însă fără rezultat. SAHIA, N. 100. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. Cocsul, antracitul, aceste negre escedente A capitalului teluric din timpul antediluvian Abia acum, în vremea noastră, dau rezultate excelente În sobele de teracotă, de fontă și de porțelan. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34.

REZULTAT s.n. Efectul unei acțiuni sau al unei cauze; urmare; consecință. ♦ Numărul obținut după efectuarea unei operații aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat].

REZULTAT s. n. efect al unei acțiuni, al unei cauze; urmare, consecință. ◊ număr obținut după efectuarea unei operații aritmetice. (< fr. résultat, germ. Resultat)

REZULTAT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; urmare; consecință; efect. ◊ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fără ~ fără efect; zadarnic. 2) Cât obținut în urma unor operații matematice. /<fr. résultat, germ. Resultat

rezultat n. ceeace rezultă.

*rezultát n., pl. e (fr. résultat, d. mlat. resultatum). Ceĭa ce rezultă, lucru cu care te alegĭ. Efect: rezultatu revoluțiunilor e de multe orĭ slăbirea patriiĭ.

rezulta vi [At: MN (1836), 54¹/4 / S și: resu~ / Pzi: 3 rezultă / E: fr résulter] 1 A apărea drept consecință logică Si: a reieși, a urma. 2 A se obține. 3 (Mat; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat în urma unor calcule Si: a da, a ieși.

REZULTA, pers. 3 rezultă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea drept consecință logică; a reieși, a decurge din... Comicul rezultă din contrastul dintre atitudinea personagiilor și împrejurările în care se produce. IBRĂILEANU, S. 270. ♦ (Mat.; mai ales la calcule aritmetice) A ieși, a rămîne.

REZULTA vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămîne (la o operație). [P.i. 3 rezultă. / < fr. résulter].

REZULTA vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter)

rezultat-surpriză s.n (sport) Rezultat neașteptat ◊ „N-a lipsit mult ca meciul de aseară dintre «Politehnica București» și «Politehnica Brașov» să se încheie cu un rezultat-surpriză.” Sc. 26 XII 70 p. 7. ◊ „Rezultate-surpriză și câteva modificări de clasament.” Sc. 21 XI 75 p. 3. ◊ „Scoruri mari, rezultate-surpriză, interes sporit pentru viitoarele etape [...]” R.l. 23 V 77 p. 5; v. și Sc. 10 IV 76 p. 5 (din rezultat + surpriză)

A REZULTA pers. 3 rezultă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieși. /<fr. résulter

rezultà v. a fi consecvența, concluziunea: de aci rezultă.

*rezúlt, a -á v. intr. (fr. résulter, mlat. resultare; saltare, a salta, a sări. V. insult). Reĭes, urmez, îs urmarea logică: din cele spuse rezultă că e așa. Ce rezultă de aicĭ? cu ce ne alegem? V. răsalt.

rezultat s. n., pl. rezultate

rezultat s. n., pl. rezultate

rezultat s. n., pl. rezultate

rezulta (a ~) vb., ind. prez. 3 rezultă, imperf. 3 pl. rezultau; conj. prez. 3 să rezulte

rezulta (a ~) vb., ind. prez. 3 rezultă

rezulta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. rezultă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezulte

rezult.

REZULTAT s. 1. v. consecință. 2. v. efect. 3. v. rezolvare.

REZULTAT s. 1. consecință, efect, repercusiune, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (Un ~ pozitiv ce decurge de aici.) 2. acțiune, efect, influență. înrîurire. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?) 3. (MAT.) dezlegare, răspuns, soluție. (~ unei probleme.)

REZULTA vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. v. subînțelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)

REZULTA vb. 1. a decurge, a proveni, a reieși, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. a reieși, a se subînțelege. (Aceste lucruri ~ destul de limpede.) 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atîrna. (Prostia lui ~ de acolo că...)

Ad augusta per angusta (lat. „La rezultate strălucite se ajunge pe căi înguste, trudnice”), cu alte cuvinte: orice victorie, orice succes, nu se obține decit prin luptă, prin strădanii, prin înfringerea piedicilor aflate în cale. În acest sens, marele scriitor francez Victor Hugo, în piesa sa Hernani (actul IV), a întrebuințat acest dicton latin ca deviză a conjuraților. (Vezi și expresia apropiată: Per aspera ad astra). FOL.