2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

revărsa [At: BIBLIA (1688), 1991/58 / V: răv~, (reg) rezv~ / Pzi: revărs, 3 revarsă / E: ră(s)- + vărsa] 1 vr (D. ape curgătoare) A se vărsa peste margini Si: a deborda (1), a inunda, (reg) a năboi, a puhoia, (îrg) a se rupe (86). 2 vr (Înv; d. râuri, fluvii) A-și uni apele cu alte ape. Si: a se vărsa. 3 vr (D. lacrimi) A se prelinge. 4 vr A curge (1) (îmbelșugat). 5 vr (Înv) A se vărsa din nou. 6 vr (Fig; fam; d. corpul omului sau d. părți ale lui) A se lăți și a atârna (din cauza grăsimii) Si: a se lăbărța, (reg) a se vărsa. 7 vr (D. așezări) A se întinde pe o suprafață mare Si: a se răspândi. 8 vr (Fig; d. sentimente, stări sufletești etc.) A se exterioriza cu intensitate Si: a exploda, a se manifesta. 9 vr (Înv; d. idei) A se răspândi. 10 vr (D. lumină sau căldură) A se împrăștia. 11 vr (Îe) A se ~ zorile (sau zori de ziuă) sau a se ~ de ziuă (sau de zori) A se ivi zorile. 12 vr (Fig; d. oameni, vehicule etc.) A ieși (sau, rar, a intra) în număr mare Si: a năvăli, a se răspândi, a se risipi. 13 vt (Pop) A arunca, a vărsa în cantitate mare peste ceva Si: a împrăștia, a risipi. 14 vr (Pop; d. pământ, brazde) A se răsturna. 15 vr (Reg; d. muguri) A se desface (27).

revers1 sn [At: RÂND. JUD. 101/19 / V: (îvr) ~vărs / Pl: ~uri / E: lat reversus, fr revers, ger Revers] 1 (Îoc avers) Dos al unei monede, al unei medalii, (pex) al unei foi scrise etc Vz verso. 2 (Fig) Parte nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. 3 (Mil; în lucrările de fortificație) Partea dinspre atacator a șanțului sau a tranșeelor.

REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna de prea multă grăsime, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare) A se vărsa peste margini, a trece peste maluri, a ieși din albie; a inunda. Rîul s-a revărsat.Fig. Satul, cu casele răzășilor, curate și albe, se revărsa pe coastă în livezi. SADOVEANU, O. VII 101. ♦ A curge îmbelșugat. (Cu pronunțare regională) Un șuvoi de apă... cu repegiune se răvarsă din vîrful unor prea înalți munți. DRĂGHICI, R. 9. ◊ (Metaforic) Un pîrîu de sînge purpuriu se revărsa pe umerii și sînul ei. NEGRUZZI, S. I 295. ♦ Fig. (Familiar; despre trupul omului sau despre părți ale lui) A se lăți și a atîrna de prea multă grăsime. Acel ochi și cu tovarășul lui, împreună c-o față rumănă și c-un trup revărsat din sîni și din șolduri, se arătară în umbră. SADOVEANU, B. 182. ♦ Tranz. A face sau a lăsa să curgă, în cantitate mare, peste ceva. Pîrău mic și fără nume, Ce curgea tainic în lume Printre flori revărsînd spume. ALECSANDRI, P. I 30. 2. Refl. Fig. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspîndi, a se împrăștia în număr mare, a năvăli, a împînzi. Cînd se deschideau porțile uzinelor, se revărsa spre oraș un fluviu de oameni. BOGZA, C. O. 308. S-au revărsat ca lăcustele asupra țării... birarii. SADOVEANU, O. VII 104. Mulțimea se revărsase din uliță în ograda și în parcul conacului ca un rîu care și-a schimbat brusc albia. REBREANU, R. II 188. Nemaiîncăpînd pe drumul îngust, [casele] se revărsaseră peste cîmp, prin arătură. D. ZAMFIRESCU, R. 84. ◊ Tranz. Dimineața, care nu întîrzie să se ivească, revarsă spre podurile plutitoare ale Oltului un adevărat șuvoi de oameni. BOGZA, C. O 294. 3. Refl. (Despre lumină sau căldură) A se împrăștia, a se răspîndi, a se difuza. Frumos e-aici la margine de sat! A înflorit în curte oțetarul... Lumina prin ferești s-a revărsat. DEȘLIU, M. 37. Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. COȘBUC, P. I 222. Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătînd închiși Pe fața ei întoarsă. EMINESCU, O. I 168. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se ivi zorile, a se lumina de ziuă. Curînd o să se reverse de ziuă. GANE, N. II 180. Cînd se revărsa zorile, noi ne și luaserăm ziua bună. ALECSANDRI, C. 33. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură. id. P. A. 120. ◊ Tranz. În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarsă Și ca și-n ziua cea de ieri lumina și-o revarsă. EMINESCU, O. I 178. A nopții stea revarsă lumina p-a mea frunte. ALEXANDRESCU, P. 28. ◊ (Despre sunete) Părea că ascultă cîntarea gravă a clopotului din turn, care se revărsa tremurînd în întinderi. SADOVEANU, O. VII 102. Falnic freamăt vine Pe înalte căi, Crește, se revarsă Pînă-n fund de văi. CERNA, P. 115. Al muzicilor sunet care-n valsuri cadențate Se revarsă. MACEDONSKI, O. I 242. ◊ Tranz. Apele Oltului își revarsă cîntecul lor larg și generos. BOGZA, C. O. 221. (Fig.) Se tîngui și se revoltă, revărsîndu-și durerile... într-un puhoi de fraze. REBREANU, P. S. 148. 4. Tranz. (Popular) A arunca, în cantitate mare, peste ceva; a împrăștia, a risipi, a presăra din belșug. Peste masă, Grîu revarsă. TEODORESCU, P. P. 18. Împle-ți [de galbeni] poala plină, rasă, Și-o revarsă-aici pin casă. ALECSANDRI, P. P. 125. ◊ Fig. Mi-s cînturile otrăvite Și-n veci eu n-am tăgăduit-o: Pe primăvara vieții mele Otravă revărsași, iubito. IOSIF, T. 118. Cu farmecul luminii reci Gîndirile străbate-mi Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patemi. EMINESCU, O. I 179.

REVÉRS, reverse, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. Acolo... se înălța steagul cel mare al țărei, cu capul unui taur înstelat pe o parte și o cruce pe revers. HASDEU, I, V. 141. Reversul foaiei din urmă e ocupat de o notă explicativă. ODOBESCU, S. I 355. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unui lucru sau a unei situații. 2. Fig. Aspect, înfățișare (în contrast cu aceea care e de obicei mai cunoscută sau mai obișnuită) a unui lucru, a unei probleme, a unei situații.

REVÉRS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hârtii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (Geol.) Suprafață structurală slab înclinată. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers].

REVÉRS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc. ♦ ŭl medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (geol.) suprafață structurală slab înclinată. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)

A SE REVĂRSÁ se revársă intranz. 1) (despre ape curgătoare) A ieși din albie; a trece peste maluri; a irupe; a deborda. 2) fig. (despre mulțimi sau despre lumină, căldură etc.) A se împrăștia din abundență peste tot; a se difuza; a se răspândi. ◊ ~ zorile (sau ~ de ziuă) a se ivi zorile; a se face ziuă. 3) pop. (despre unele părți ale corpului omenesc) A atârna din cauza grăsimii; a se lăsa în jos. /<lat. reversare

REVÉRS ~uri n. 1) (în opoziție cu avers) Partea din dos a unui lucru (monedă, medalie, foaie etc.). 2) fig. Aspect ascuns, diametral opus celui obișnuit. /<fr. revers, lat. reversus, germ. Revers

revărsà v. 1. a vărsa cu prisosință: alba lună revarsă un văl de aur; 2. fig. a răspândi: multă fericire a revărsat în mine AL.; 3. a deborda: rîul s’a revărsat; 4. fig. a se lumina de ziuă. [Lat. REVERSARE; sensul 4 provine din asemănarea luminei ce apare cu o apă ce debordă].

revers n. partea unei monede opusă efigiei: reversul medaliei; fig. partea cea rea a unei persoane sau a unui lucru.

răvắrs și (lit.) revắrs, a v. tr. (lat. re-versare, a întoarce ĭar; sp. rebosar, a se revărsa. Se conj. ca vărs). Vărs din belșug; rîurile răvarsă apă în mare. Fig. A răvărsa fericire în casa cuĭva. V. refl. Mă vărs peste malurĭ, peste buza vasuluĭ: rîurile s’aŭ răvărsat de multă ploaĭe, apa clocotește în căldare și se răvarsă. (V. inund, înec). Fig. Lumina soareluĭ se revarsă pe mare. Adj. Olt. Răvărsat de bubat, cĭupit de vărsat (Noŭa Rev. Rom. 1900; 8, II, 125).

*revérs n., pl. urĭ (fr. revers, d. lat. reversus, întors, d. revértere, a întoarce. V. avers, dos). Dosu uneĭ monete saŭ uneĭ medaliĭ. Fig. Reversu medaliiĭ, partea cea maĭ puțin frumoasă saŭ maĭ rea a unuĭ lucru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+revărsa2 (a se ~) (a se răspândi) vb. refl., ind. prez. 3 se revarsă, imperf. 3 pl. se revărsau; conj. prez. 3 să se reverse; ger. revărsându-se

revărsa1 (a ~ ) (a împrăștia (pop.); a vărsa din nou) vb., ind. prez. 1 sg. revărs, 2 sg. reverși, 3 revarsă; conj. prez. 1 sg. să revărs, 3 să reverse; imper. 2 sg. afirm. revarsă

revărsa (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revarsă; conj. prez. 3 să reverse

revărsá vb., ind. prez. 1 sg. revărs, 3 sg. și pl. revársă; conj. prez. 3 sg. și pl. revérse

revărsa (ind. prez. 3 sg. și pl. revarsă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVĂRSÁ vb. 1. a deborda, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari și s-au ~.) 2. a inunda, (reg.) a (se) năboi. (Apele s-au ~ pe câmpie.) 3. v. răspândi. 4. a (se) difuza, a (se) împrăștia, a (se) răspândi. (Lumina se ~ în toate ungherele.)

REVÉRS s. dos, (astăzi rar) areșcă. (~ al unei medalii.)

REVĂRSA vb. 1. a deborda, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari și s-au ~.) 2. a inunda, (reg.) a (se) năboi. (Apele s-au ~ pe cîmpie.) 3. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 4. a (se) difuza, a (se) împrăștia, a (se) răspîndi. (Lumina se ~ în toate ungherele.)

REVERS s. dos, (astăzi rar) areșcă. (~ al unei medalii.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

revărsa, revărs v. r. (d. corpul omenesc sau d. părți ale acestuia) a atârna, a se lăsa de prea multă grăsime

Intrare: revărsa
verb (VT69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revărsa
  • revărsare
  • revărsat
  • revărsatu‑
  • revărsând
  • revărsându‑
singular plural
  • revarsă
  • revărsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revărs
(să)
  • revărs
  • revărsam
  • revărsai
  • revărsasem
a II-a (tu)
  • reverși
(să)
  • reverși
  • revărsai
  • revărsași
  • revărsaseși
a III-a (el, ea)
  • revarsă
(să)
  • reverse
  • revărsa
  • revărsă
  • revărsase
plural I (noi)
  • revărsăm
(să)
  • revărsăm
  • revărsam
  • revărsarăm
  • revărsaserăm
  • revărsasem
a II-a (voi)
  • revărsați
(să)
  • revărsați
  • revărsați
  • revărsarăți
  • revărsaserăți
  • revărsaseți
a III-a (ei, ele)
  • revarsă
(să)
  • reverse
  • revărsau
  • revărsa
  • revărsaseră
Intrare: revers
revers1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revers
  • reversul
  • reversu‑
plural
  • reversuri
  • reversurile
genitiv-dativ singular
  • revers
  • reversului
plural
  • reversuri
  • reversurilor
vocativ singular
plural
revers2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revers
  • reversul
  • reversu‑
plural
  • reverse
  • reversele
genitiv-dativ singular
  • revers
  • reversului
plural
  • reverse
  • reverselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revărsa, revărsverb

  • 1. reflexiv unipersonal (Despre ape curgătoare) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: inunda
    • format_quote Râul s-a revărsat. DLRLC
    • format_quote figurat Satul, cu casele răzășilor, curate și albe, se revărsa pe coastă în livezi. SADOVEANU, O. VII 101. DLRLC
    • 1.1. A curge din belșug. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională Un șuvoi de apă... cu repegiune se răvarsă din vîrful unor prea înalți munți. DRĂGHICI, R. 9. DLRLC
      • format_quote metaforic Un pîrîu de sînge purpuriu se revărsa pe umerii și sînul ei. NEGRUZZI, S. I 295. DLRLC
    • 1.2. figurat familiar (Despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Acel ochi și cu tovarășul lui, împreună c-o față rumănă și c-un trup revărsat din sîni și din șolduri, se arătară în umbră. SADOVEANU, B. 182. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A face sau a lăsa să curgă, în cantitate mare, peste ceva. DLRLC
      • format_quote Pîrău mic și fără nume, Ce curgea tainic în lume Printre flori revărsînd spume. ALECSANDRI, P. I 30. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd se deschideau porțile uzinelor, se revărsa spre oraș un fluviu de oameni. BOGZA, C. O. 308. DLRLC
    • format_quote S-au revărsat ca lăcustele asupra țării... birarii. SADOVEANU, O. VII 104. DLRLC
    • format_quote Mulțimea se revărsase din uliță în ograda și în parcul conacului ca un rîu care și-a schimbat brusc albia. REBREANU, R. II 188. DLRLC
    • format_quote Nemaiîncăpînd pe drumul îngust, [casele] se revărsaseră peste cîmp, prin arătură. D. ZAMFIRESCU, R. 84. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Dimineața, care nu întîrzie să se ivească, revarsă spre podurile plutitoare ale Oltului un adevărat șuvoi de oameni. BOGZA, C. O 294. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre lumină, căldură, mirosuri, sunete) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frumos e-aici la margine de sat! A înflorit în curte oțetarul... Lumina prin ferești s-a revărsat. DEȘLIU, M. 37. DLRLC
    • format_quote Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. COȘBUC, P. I 222. DLRLC
    • format_quote Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătînd închiși Pe fața ei întoarsă. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarsă Și ca și-n ziua cea de ieri lumina și-o revarsă. EMINESCU, O. I 178. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A nopții stea revarsă lumina p-a mea frunte. ALEXANDRESCU, P. 28. DLRLC
    • format_quote Părea că ascultă cîntarea gravă a clopotului din turn, care se revărsa tremurînd în întinderi. SADOVEANU, O. VII 102. DLRLC
    • format_quote Falnic freamăt vine Pe înalte căi, Crește, se revarsă Pînă-n fund de văi. CERNA, P. 115. DLRLC
    • format_quote Al muzicilor sunet care-n valsuri cadențate Se revarsă. MACEDONSKI, O. I 242. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Apele Oltului își revarsă cîntecul lor larg și generos. BOGZA, C. O. 221. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Se tîngui și se revoltă, revărsîndu-și durerile... într-un puhoi de fraze. REBREANU, P. S. 148. DLRLC
    • chat_bubble A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Curînd o să se reverse de ziuă. GANE, N. II 180. DLRLC
      • format_quote Cînd se revărsa zorile, noi ne și luaserăm ziua bună. ALECSANDRI, C. 33. DLRLC
      • format_quote Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
  • 4. tranzitiv popular A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peste masă, Grîu revarsă. TEODORESCU, P. P. 18. DLRLC
    • format_quote Împle-ți [de galbeni] poala plină, rasă, Și-o revarsă-aici pin casă. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
    • format_quote figurat Mi-s cînturile otrăvite Și-n veci eu n-am tăgăduit-o: Pe primăvara vieții mele Otravă revărsași, iubito. IOSIF, T. 118. DLRLC
    • format_quote figurat Cu farmecul luminii reci Gîndirile străbate-mi Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patemi. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
etimologie:

revers, reversurisubstantiv neutru

  • 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: areșcă antonime: avers
    • format_quote Acolo... se înălța steagul cel mare al țărei, cu capul unui taur înstelat pe o parte și o cruce pe revers. HASDEU, I, V. 141. DLRLC
    • format_quote Reversul foaiei din urmă e ocupat de o notă explicativă. ODOBESCU, S. I 355. DLRLC
    • chat_bubble Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. (termen) militar Partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. DN
  • 4. geologie Suprafață structurală slab înclinată. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.