revers¹ sn [At: RÂND. JUD. 101/19 / V: (îvr) ~vărs / Pl: ~uri / E: lat reversus, fr revers, ger Revers] 1 (Îoc avers) Dos al unei monede, al unei medalii, (pex) al unei foi scrise etc Vz verso. 2 (Fig) Parte nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. 3 (Mil; în lucrările de fortificație) Partea dinspre atacator a șanțului sau a tranșeelor.

REVERS, reverse, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. Acolo... se înălța steagul cel mare al țărei, cu capul unui taur înstelat pe o parte și o cruce pe revers. HASDEU, I, V. 141. Reversul foaiei din urmă e ocupat de o notă explicativă. ODOBESCU, S. I 355. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unui lucru sau a unei situații. 2. Fig. Aspect, înfățișare (în contrast cu aceea care e de obicei mai cunoscută sau mai obișnuită) a unui lucru, a unei probleme, a unei situații.

REVERS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hîrtii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (Geol.) Suprafață structurală slab înclinată. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers].

REVERS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc. ♦ ŭl medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (geol.) suprafață structurală slab înclinată. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)

REVERS ~uri n. 1) (în opoziție cu avers) Partea din dos a unui lucru (monedă, medalie, foaie etc.). 2) fig. Aspect ascuns, diametral opus celui obișnuit. /<fr. revers, lat. reversus, germ. Revers

revers n. partea unei monede opusă efigiei: reversul medaliei; fig. partea cea rea a unei persoane sau a unui lucru.

*revérs n., pl. urĭ (fr. revers, d. lat. reversus, întors, d. revértere, a întoarce. V. avers, dos). Dosu uneĭ monete saŭ uneĭ medaliĭ. Fig. Reversu medaliiĭ, partea cea maĭ puțin frumoasă saŭ maĭ rea a unuĭ lucru.

revărs² sn vz revers¹

revers s. n., pl. reversuri

revers s. n., pl. reversuri

revers s. n., pl. reversuri

revers, -suri (dosul unei medalii).

REVERS s. dos, (astăzi rar) areșcă. (~ al unei medalii.)

REVERS s. dos, (astăzi rar) areșcă. (~ al unei medalii.)

Revers ≠ avers