restaurare sf [At: ALECSANDRI, S. 15 / Pl: ~rări / E: restaura] 1 (D. o clădire, un monument de artă etc.) Refacere în forma inițială Si: restaurație² (1). 2 Instaurare din nou a unui suveran, a unei dinastii etc. Si: restaurație² (2), reîntronare. 3 Restabilire a forțelor Si: regenerare, restaurație² (3).

RESTAURARE, restaurări, s. f. Acțiunea de a (se) restaura și rezultatul ei. 1. Reparare, refacere a unei opere de artă. Nu mă cred îndestul de autorizat a face parte din comisia ce ai numit pentru restaurarea bisericii. ALECSANDRI, S. 15. 2. Reîntronare a unui suveran sau a unei dinastii care fusese detronată; readucere, reinstaurare a unei forme de guvernămînt care fusese înlăturată. A legat astfel numele lui de o restaurare de domn. ALECSANDRI, S. 169.

RESTAURARE s.f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație. [< restaura].

restaurare f. 1. reparațiune: restaurarea unei mânăstiri; 2. fig. restabilire: restaurarea disciplinei; 3. restabilirea unei vechi dinastii pe tron: restaurarea Stuarților.

*restauráre f., pl. ărĭ. Restaurațiune, acțiunea de a restaura (de a restabili, de a repara): restaurarea unuĭ monument. Fig. Restabilire: restaurarea disciplineĭ, a literaturiĭ, a unuĭ guvern, a uneĭ dinastiĭ căzute (cum a fost cu Staurțiĭ și Bourboniĭ), a sănătățiĭ.

RESTAURA, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

restaura [At: STAMATI, D. / Pzi: ~rez, (nob) restaur / E: fr restaurer, lat restaurare] 1 vt (C. i. o clădire, un monument de artă etc.) A reface în forma inițială Si: a reconstitui, (îrg) a meremetisi. 2 vt A instaura din nou un suveran, o dinastie, o formă de guvernământ abolită etc. Si: a reinstaura, a reîntrona. 3 vt A reintroduce. 4 vr (Fig; frm) A-și restabili forțele Si: a se întrema. 5 vr (Fig) A ajunge la o situație mai bună Si: a se înviora, a se redresa. 6 vr (Fig) A reveni la starea dinainte Si: a se reface (4).

RESTAURA, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

RESTAURA, restaurez, vb. I. 1. Tranz. A reface în forma inițială un monument arhitectural, pictural etc. deteriorat; a repara. Palatul fusese restaurat în 1832, de soția banului. CAMIL PETRESCU, O. II 306. Nu știu cînd a fost clădită și de cîte ori a fost restaurată o biserică. C. PETRESCU, C. V. 351. 2. Tranz. A readuce la conducere un suveran, o dinastie sau o formă de guvernămînt înlăturate; a instaura din nou. 3. Refl. (Franțuzism rar) A-și reface forțele, a recăpăta puteri, a se reface printr-o hrană suculentă. Avem puțină brînză și fructe ș-un pateu rece de pasăre... Încercînd a te restaura, te rog să binevoiești a asculta unele din plîngerile și suferințele noastre. SADOVEANU, Z. C. 96.

RESTAURA vb. I. 1. tr. A reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.). 2. tr. A reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernămînt. 3. refl. (Fig.; franțuzism) A-și restabili forțele, a se întrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].

RESTAURA vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-și restabili forțele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare)

A RESTAURA ~ez tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectură etc.) A readuce la starea inițială. 2) (forme de guvernământ, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare

restaurà v. 1. a pune iar în bună stare, în vigoare; 2. fig. a face să renască, vorbind de litere sau arte: a restaura studiile; 3. a-și repara puterile: s’a restaurat.

*restaurațiúne f. (lat. restaurátio, -ónis, fr. restauration). Restaurare. În istoria Franciiĭ, timpu de la restaurarea Bourbonilor pînă la a doŭa lor cădere (1814-1830): supt Restaurațiune. – Și -áție (după pol. restauracya) și -áre.

*restauréz v. tr. (lat. restaurare, fr. restaurer. V. instaurez). Restabilesc, repar, aduc ĭar în bună stare: a restaura un edificiŭ. Fig. Fac să renască, daŭ ĭar putere: a restaura disciplina, artele. Reinstalez: a restaura un guvern, o dinastie. Întram însănătoșesc: odihna l-a restaurat.

restaurare (desp. -ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurării; pl. restaurări

restaurare (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurării; pl. restaurări

restaurare s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restaurării; pl. restaurări

restaura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. restaurez, 3 restaurează; conj. prez. 1 sg. să restaurez, 3 să restaureze

restaura (a ~) vb., ind. prez. 3 restaurează

restaura vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. 1 sg. restaurez, 3 sg. și pl. restaurează; conj. prez. 3 sg. și pl. restaureze

RESTAURÁRE (< restaura) s. f. Ansamblu de proceduri științifice, bazate pe documentare și cercetare prealabilă, prin care se urmărește restituirea unui aspect, cât mai apropiat de original, al unei construcții, opere de artă, de arheologie, de etnografie etc. cât și stoparea proceselor distructive și a degradărilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate și a unor materiale proprii fiecărui domeniu.

RESTAURARE s. 1. refacere, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 2. restaurație, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntronare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)

RESTAURARE s. 1. refacere, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 2. restaurație, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntronare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)

RESTAURA vb. 1. a reface, (înv. și reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)

RESTAURA vb. 1. a reface, (înv. și reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)