2 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

REPUGNANT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

REPUGNANT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

REPUGNANȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

REPUGNANȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

repugnant, ~ă a [At: FILIMON, O. II, 124 / V: ~unient / Pl: ~nți, ~e / E: fr répugnant] 1 Care produce silă Si: dezgustător, respingător (3), scârbos (3), (rar) repulsiv (1). 2 (Rar) Care nu se potrivește cu... 3 (Rar) Opus.

repugnantă sfs [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 5 / V: (înv) ~umn~ / E: fr répugnance, lat repugnantia] (Rar) Repulsie (1).

repumnanță sf vz repugnanță

repunient, ~ă a vz repugnant

REPUGNANT, -Ă adj. Care produce silă; grețos, scîrbos. [< fr. répugnant].

REPUGNANȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scîrbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia].

REPUGNANT, -Ă adj. care repugnă; dezgustător; respin-gător. (< fr. répugnant)

REPUGNANȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia)

REPUGNANT ~tă (~ți, ~te) livr. Care ține de repugnanță; propriu repugnanței; respingător; dezgustător; scârbos; repulsiv. Individ ~. /<fr. répugnant

REPUGNANȚĂ f. livr. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, lat. repugnantia

repugnant a. 1. care insuflă desgust: medicament repugnant; 2. fig. contrar: lucruri repugnante rațiunii.

repugnanță f. desgust pentru ceva.

*repugnánt, -ă adj. (lat. repúgnans, -ántis; fr. répugnant). Dezgustător, neplăcut: medicament, spectacul repugnant. Fig. Contrar, opus: lucrurĭ repugnante rațiuniĭ.

*repugnánță f., pl. e (lat. repugnantia). Dezgust adînc, mare aversiune: a avea repugnanță de un lucru saŭ contra unuĭ lucru.

Ortografice DOOM

repugnant (livr.) adj. m., pl. repugnanți; f. repugnantă, pl. repugnante

repugnanță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnanței

repugnant (livr.) adj. m., pl. repugnanți; f. repugnantă, pl. repugnante

repugnanță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnanței

repugnant adj. m., pl. repugnanți; f. sg. repugnantă, pl. repugnante

repugnanță s. f., g.-d. art. repugnanței

Sinonime

REPUGNANT adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.

REPUGNANȚĂ s. v. antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă.

repugnant adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. ÎMPUȚIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT.

repugnanță s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. SCÎRBĂ. SILĂ.

Antonime

Repugnant ≠ ademenitor, seducător, tentant

Intrare: repugnant
repugnant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repugnant
  • repugnantul
  • repugnantu‑
  • repugnantă
  • repugnanta
plural
  • repugnanți
  • repugnanții
  • repugnante
  • repugnantele
genitiv-dativ singular
  • repugnant
  • repugnantului
  • repugnante
  • repugnantei
plural
  • repugnanți
  • repugnanților
  • repugnante
  • repugnantelor
vocativ singular
plural
repunient
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: repugnanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repugnanță
  • repugnanța
plural
genitiv-dativ singular
  • repugnanțe
  • repugnanței
plural
vocativ singular
plural
repumnanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repugnant, repugnantăadjectiv

etimologie:

repugnanțăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.